ISTORIE RECENTĂ

În căutarea tatălui pierdut

Jurnalul investigaţiilor cu privire la partizanul Vasile Motrescu

La mijlocul lunii septembrie, cînd mă aflam la Bistra, în Apuseni, în căutarea rămășițelor pămîntești ale lui Ion Andreșel, un țăran de 73 de ani, împușcat în vara anului 1950 de către Securitate într-un loc de altfel tare frumos, aflat în munți, la 1.280 de metri altitudine, și numit „Poarta între cai“, am primit un mesaj prin e-mail de la o doamnă, Sofia Chirilă, fostă …

Citeşte articolul

Ziua care nu se uită

Brașov, 15 noiembrie 1987, după 30 de ani

Atîta vreme cît Braşovul, vechiul Kronstadt, după numele ctitorilor săi saşi, sau Brasso, cum îl numeau maghiarii, s‑a numit Stalin, parcă nimic nu se putea întîmpla în oraş. Localnicii aveau parte de un prezent cenuşiu şi duşmănos, vegheat de o imensă inscripţie cu numele dictatorului sovietic, trasată cu brazi plantaţi în pădurea de foioase de pe un versant al Tîmpei, iar cartierele muncitoreşti, asemenea unor …

Citeşte articolul

Păcatele și înfrîngerile ilegaliștilor români

„Dulgheru a fost în lagăr, l-a cunoscut Pantiușa (Bodnarenko). După 23 august, a ajuns anchetator principal, șeful Direcției de anchete. A fost băgat la zdup de Pantiușa. I‑au scos toți dinții. Acum se întîlnește cu Pantiușa pe stradă și discută cu plăcere.“ Într-un fel, fostul luptător în Brigăzile Internaționale din Spania Jean Coler rezumă perfect un fel de model de traseu politic și profesional, valabil …

Citeşte articolul

Scrisori de pe celălalt tărîm

Trimise de unul dintre participanţii la revolta din 15 noiembrie 1987, de la Braşov

Werner Sommerauer, fiul lui Iosif şi al Gerdei, s-a născut în Braşov, la 14 februarie 1936. Lucra ca administrator la Liceul Sanitar. Cu o zi înainte de 15 noiembrie 1987, primise dispoziţie să pavoazeze clădirea liceului cu drapele roşii. În timp ce urca pe scară spre a monta un steag cu secera şi ciocanul, a afirmat: „Ăsta e un steag de ocupaţie. Ăsta trebuie să …

Citeşte articolul

Holocaustul, Securitatea şi Partidul Comunist

Jean Ancel (n. 1940, Iaşi, România – d. 2008, Ierusalim) este istoric israelian, doctor în istorie al Universităţii Ebraice din Ierusalim, membru al Comisiei Internaţionale de Studiere a Holocaustului din România prezidate de Elie Wiesel. A contribuit la Encyclopaedia of the Holocaust, Encyclopaedia Judaica, Enciclopedia Ebraica. Fellow la Center for Advanced Holocaust Studies, United States Holocaust Memorial Museem. Lucrări publicate: Enciclopedia Comunităţilor evreieşti din România …

Citeşte articolul

60 de ani de la primirea României la ONU

Cealaltă faţă a medaliei: scrisoarea unui deţinut politic

La 14 decembrie 1955, Consiliul de Securitate al ONU recomanda Adunării Generale a ONU admiterea a 16 state, printre care şi România. În aceeaşi zi, Adunarea Generală a votat primirea simultană a ţărilor respective. Printre ele, alături de ţări precum Spania franchistă, s-au numărat şi mai multe regimuri comuniste: pe lîngă România, apar şi Bulgaria, Ungaria sau Albania. Din punct de vedere moral, dar și al …

Citeşte articolul

Morţii din magazia istoriei

Dimineaţa zilei de 31 august a acestui an a fost pentru mine una care se dovedeşte greu de uitat. Cu o zi înainte, chiar de ziua Sfîntului Alexandru, mă despărţisem de fiul meu Alexandru, care are zece ani şi de şapte trăieşte în Germania, după o vacanţă în doi de neuitat. La Sibiu, unde ne-am despărţit, nu departe de aeroport este o autogară în care …

Citeşte articolul

Un test pentru memoria colectivă

Procesul proletcultist înscenat unor studenţi de la Universitatea din Bucureşti în 1965

Desfigurarea scopurilor, a formei, a practicii şi a funcţiilor procesului juridic este o notă distinctă a regimurilor comuniste. Cei incluşi în categoria duşmanilor – „obiectivi“, „ai poporului“, „ai statului“, „ai partidului“, „ai Uniunii Sovietice“ – erau condamnaţi înainte de judecarea procesului. Judecarea politică de tip partinic a duşmanilor, care era făcută în secret, prescria imperativ şi verdictul final al procesului juridic al cărui scenariu era …

Citeşte articolul

Din istoriile subterane ale Gulagului: turnat şi turnător la Râmnicu Sărat

La penitenciarul Râmnicu Sărat, o spune şi Securitatea, nu prea era loc de informatori. Regimul de izolare individuală nu permitea asemenea „privilegii“ pentru administraţia închisorii, deşi au fost folosiţi informatori în situaţii speciale. Comandantul Alexandru Vişinescu era însă familiarizat cu tehnicile „speciale“ în puşcărie. A fost el însuşi ofiţer de contrainformaţii[1], într-un mic grup de securişti care lucrau în penitenciare. A fost instruit la şcoala …

Citeşte articolul

Hitler, Atatürk şi legăturile germano-turce

Interviu cu Stefan IHRIG

Stefan Ihrig este un tînăr istoric german, specializat în istoria modernă europeană şi turcă. A studiat istorie, turcologie şi ştiinţe politice la Freie Universität din Berlin şi şi-a luat doctoratul la Universitatea din Cambridge, cu o lucrare de spre percepţia asupra Turciei a extremei drepte germane în anii 1919-1945. A fost lector la Institutul de Turcologie din Berlin între 2005-2007, cît şi lector în Istorie …

Citeşte articolul

„Românii văd, pe zi ce trece, că familia regală nu vine să ia, ci să dea ţării“

Interviu cu Alexandru MURARU

În volumul publicat vara aceasta, Cum supravieţuieşte monarhia într-o republică?, Alexandru Muraru, doctor în ştiinţe politice cu o activitate laborioasă de cercetare ştiinţifică, analizează şi documentează felul în care a fost percepută regalitatea în primul deceniu postdecembrist, în România. Cartea pune sub lupă momente de mare tensiune din istoria recentă: expulzarea Regelui, nenumăratele tentative de a-i opri intrarea în ţară, felul în care a fost …

Citeşte articolul

Cîntecul morţilor. La Periprava

Din 2006, de cînd am iniţiat programul de arheologie contemporană, ca preşedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, nu mi-am putut imagina că o să trăiesc ceea ce s-a petrecut în cîteva zile la Periprava. Un loc pe care l-am ştiut din cărţi, din poveşti ale supravieţuitorilor de acolo, pe o insulă transformată într-un lagăr de concentrare comunist, care a …

Citeşte articolul

Procesul Vişinescu la Bucureşti (VI)

Spaţiul închisorii la Rîmnicu Sărat

Literatura închisorilor este impregnată cu imagini ale locurilor de detenţie. Mici, mizere, austere, claustere, insidioase, obsesive, artificiale sau, dimpotrivă, mari, relativ îngrijite, deschise, naturale, spaţiile carcerale au fost pentru deţinuţi ospicii, morminte şi case ale morţii sau stabilimente care le-au asigurat, din contră, supravieţuirea. Ion Ioanid, Lena Constante, Nicolae Mărgineanu, Richard Wurmbrand, Paul Goma, Ion Pavlovici, Iosif Corpaș, Belu Zilber sau Constantin Cesianu sînt autori …

Citeşte articolul

Înaintea cuvîntului genocid a fost tragedia armenilor

Omenirea supravieţuieşte în ciuda numeroaselor catastrofe. Îndură cata - strofele naturale cu resemnare, cu împăcare constructivă sau altfel. Catastrofele naturale există. Ele vin cînd e să vină. Distrug pe nealese şi pe negîndite. Catastrofele generate de oameni împotriva oamenilor (uciderea în masă) au o altă natură: sînt intenţionate, elective, relaţionale, hrănite din ură şi născătoare de ură. Practica genocidului (fizic, simbolic, cultural, lingvistic) este străveche, …

Citeşte articolul

Cînd arhivele se deschid, adevărul ia locul ficţiunii

În ciuda unei tradiţii istoriografice locale bogate, armenii din România au rămas tributari profesiilor predilecte ale primei generaţii de emigranţi. Neintegraţi și încă neșcoliţi în limba populaţiei majoritare, au cumpărat și au vîndut ce au avut la îndemînă. Inclusiv știri și zvonuri despre istoria predecesorilor pe aceste meleaguri. Și, cum această istorie e întinsă de-a lungul unui mileniu, deci dincolo de vîrsta faptelor consemnate în …

Citeşte articolul

Procesul Vişinescu la Bucureşti (V)

La exact un an de la denunţarea sa la Parchet şi la aproape șase săptămîni de la trimiterea în judecată, Curtea de Apel București a decis, pe 30 iulie a.c., că ancheta procurorilor s-a desfășurat conform legii, iar instanţa este corect sesizată în cazul Vișinescu (infracţiuni contra umanităţii comise în perioada mandatului la Rîmnicu Sărat). De asemenea, din încheierea ședinţei (care nu a fost publică) …

Citeşte articolul

Procesul Vişinescu la Bucureşti (III): Judecătorul şi istoricul

În așteptarea începerii propriu-zise a procesului public, continuăm serialul despre acţiunea în Justiţie îndreptată împotriva lui Alexandru Vişinescu, încercînd să evidenţiem de această dată care sînt riscurile şi, în același timp, oportunităţile cînd justiţia se întîlneşte cu istoria, aşa cum este acest caz. Judecătoarea acestui proces, Carmen Veronica Găină, de la Curtea de Apel Bucureşti, nu va avea o muncă prea uşoară în sala …

Citeşte articolul

Moartea lui Flore, băiatului Floarei

Cînd urci printre dealuri în zori, cu soarele răsărit în spate, cînd încă este răcoare şi roua se usucă, făcînd urcuşul mai uşor şi fără grabă, îţi spui că ziua nu poate fi decît bună, mai ales dacă, spre capăt, te aşteaptă şi un izvor cu apă rece şi limpede. Aşa arată locul; dar totul se schimbă după o perdea de aluni şi de frasini. …

Citeşte articolul

„În ianuarie 1990, aceeaşi persoană de la Securitate care ţinuse legătura cu Daniela Ghiţescu înainte de Revoluţie a căutat-o din nou“

Interviu cu Coen STORK, fost ambasador al Olandei în România (1988-1993)

Coen Stork a fost unul dintre cei mai activi ambasadori, în România ceauşistă, în denunţarea abuzurilor regimului comunist şi în apărarea drepturilor omului. Coen Stork a fost unul dintre cei mai ataşaţi ambasadori faţă de ideea de disidenţă anticomunistă şi anticeauşistă şi faţă de oamenii care o reprezentau. Venit ca ambasador în România în 1988, a intrat repede în coliziune cu sistemul comunist. Coen Stork …

Citeşte articolul

Corneliu Coposu, inedit: „Emanciparea de sub frică“

Era în 20 august 1994; Corneliu Coposu, asaltat ca întotdeauna de pretendenţii unui guvern din umbră care aşa a şi rămas, mă aştepta şi şi-a privit într-o doară ceasul, fără a spune nimic: ajunsesem, ca niciodată, exact la timp. Fuma, deja scrumiera era pe jumătate plină, acele ţigări Kent albe şi lungi care au intrat, şi ele, în istorie. Lucram pe atunci ca reporter colaborator …

Citeşte articolul