Dostoievski în lectura lui Albert Kovacs
- 12-06-2015
- Nr. 776
-
Livia COTORCEA
- In memoriam
- 1 Comentarii
Pe 27 aprilie, rusistica românească l-a pierdut pe unul dintre cei mai dăruiţi şi activi reprezentanţi ai ei. Intrat, în luna februarie, în cel de-al 87-lea an al existenţei sale, de ceva timp vizitat de boală, Albert Kovacs uimea prin voinţa şi putinţa lui de a fi prezent în centrul vieţii rusisticii româneşti şi mondiale, prin pasiunea lui pentru idee, prin dorinţa lui de a fi la curent cu ceea ce se întîmplă în domeniul dostoievskologiei, atît de iubit de el. Toate aceste particularităţi ale unei personalităţi deloc comune erau molipsitoare pentru cei cu care comunica profesorul bucureştean, dornic mereu de a iniţia un dialog ştiinţific în care strălucea deopotrivă prin harul lui de polemist şi de pasionat apărător al propriilor poziţii, dar şi prin deschiderea către gîndul şi opiniile celuilalt, pe care era gata să le susţină şi să le facă cunoscute pe căi diferite. Şi căile acestea presupuneau atît participarea la conferinţe, simpozioane şi congrese, organizate pe toate continentele lumii, pe teme vizînd literatura, civilizaţia şi cultura rusă sau dostoievskologia, cît şi, mai ales după 1990, organizarea în România, la Bucureşti şi Port- Cetate, de întîlniri periodice pentru rusişti şi slavişti de prestigiu din întreaga lume. Editura „Est-Vest“ […]
Evidențierea iraționalului uman, în ficțiunile dostoievskiene scandalizează, este periculoasă. Insul tragic află în aceste scrieri radiografia suferinței sale. Însă hedonistul se înfurie și se îngrozește, alternativ și, în mod excepțional, concomitent. Performanți, cu adevărat sunt aceia pentru care textele lui Dostoievski generează indiferență: ei se situează, camilpetrescian, ,,sub zodia seninătății imperturbabile”.