SFada cu literatura. „Aşa Da“ şi „Aşa Nu“ în banda desenată românească recentă
- 12-06-2015
- Nr. 776
-
Cătălin BADEA-GHERACOSTEA
- Rubrici
- 1 Comentarii
Începutul lunii mai a prilejuit lansarea a două noi reviste-albume de bandă desenată românească, TFB (de la Tinereţe Fără Bătrâneţe) şi Abaţia (de la… Abaţia), ambele fiind dedicate trecerii în limbajul artistic al celei de-a 8-a arte a basmului nemuritor prelucrat de Petre Ispirescu şi, respectiv, a romanului sf cu care Dan Doboş ne-a bucurat de-a lungul ultimilor 15 ani, în varii ediţii. Cele două demersuri, ambele lăudabile prin curaj de marketing şi ambiţie artistică, merită a fi puse faţă în faţă fiindcă apariţia lor simultană este semnul cert al maturizării ofertei de BD autohton pe o piaţă şi către un public care nu mai vor să fie doar anexele economice şi culturale ale producţiei de gen din Occident. Până la urmă, faptul că BD-ul românesc (cu autori – desenatori şi scenarişti – români) se vinde românilor este normal, ce greu este de atins normalitatea aici, la noi, este un subiect cu care suntem mult prea familiarizaţi cu toţii pentru a-l mai repeta acum. TFB-ul este publicat de aceeaşi echipă editorială ca HAC (de la Harap Alb Continuă… ajuns la al 15-lea număr în trei ani de apariţie). Dacă HAC-ul este o preluare şi, apoi (după al 6-lea număr) o […]
Nu o sa fac critica de BD ci doar vreau sa spun aceasta: ca temele find ele insele SF nu zidesc pe nimeni si nu stiu daca cineva poate invata ceva bun sau se poate considera mai imbogatit sufleteste cu ceva dupa ce citeste o astfel de revinsta desenata.
Iar afirmatia despre revista cu bulina 16+ si care se adreseaza unui public „matur in cuget si simtiri” mi se pare cinica. De aceea e matur ca sa se pangareasca, acesta fiind eternul slogan nerostit al maturitatii. Te pastrezi pana mai tarziu si cand ai implinit varsta propice depravarii iti dau drumul ca o vita iesita din grajd dupa o iarna lunga. Cam aceasta mi se pare ca e regula care se aplica acum.
Spun si eu, daca unui copil de varsta frageda care e curat nu-i face bine, atunci cum poate sa-i faca bine unuia (mai) matur si care se stie si-a inceput departarea de varsta cea fericita a nevinovatiei?
Mie mi se pare ca ar trebui sa se mearga pe niste teme din care este extirpat acest rau mundan si ca ar trebui incercate niste lucruri mai umane si mai umanizatoare cu o filosofie buna/sanatoasa cu seva si sare.
Dar mi se pare ca cer prea mult, ca cer lucruri care niciodata nu se vor putea realiza, si mai stiu ca este foarte greu de prezentat o astfel de poveste cu invataturi.
Pana la urma de ce citim BD, sau romane, daca nu sa ne imbogatim si sa ne moralizam? Adaugati dumneavoastra celelalte motive!
Un roman care are straduieste din rasputeri cu un limbaj si cu un stil pretentios, oricat ar fi de nemaipomenit, daca povestea nu transmite nimic, e ca si cum ai incerca sa mananci o nuca goala, lipsita de miez. Si apoi cu ce ne hranim? Cu mizerii? Sa nu fie asa ceva!
Se pleaca de la niste teme interesante, zic de “tinerete fara batranete”, desi trebuie adaugat si “viata fara de moarte”, altfel tineretea nu-si mai are sensul, si nici tineretea fara viata si nici viata fara tinerete.
S-a cazut in derizoriu! Nu se mai vad, si nu pentru ca nu mai sunt, exemple frumoase de viata, de noblete sufleteasca, de inaltime spirituala, de fapte marete,… acum se obisnuieste ca sa ne stimulam (tare) simturile si gandirea, cu ceea ce este mai gregar, doar ca sa i se dea omului impresia ca traieste cu adevarat. Trist!
O sa dau ca exemple – pozitive zic eu – de filme – de aceasta data – de desene animate japonez: “Only yesterday” sau “5 centimeters per second”. Poate unora nu l-i se pare cine stie ce, dar sunt acolo niste lucruri care merita vazute, cunoscute, altfel n-ar fi vizionate. Tot asa ceva s-ar putea face si pe hartie – zic eu. Este doar o sugestie, un exemplu – de normalitate.
P.S. Sa speram ca nu vom mai vedea elemente deviante prin reviste. Ar fi un pas inainte.
Dumneavoastra chiar va doriti un cataclism major, o lume post-apocaliptica? Ar trebui sa ne punem si intrebarea aceasta.
Noi ce ne dorim cu adevarat?