De la 13-15 iunie la 4×4

Cele cîteva zile din mijlocul lunii iunie 1990 au rămas ca o pată neagră a istoriei româneşti. Cele cîteva zile urîte din 1990 – au mai fost şi altele… – rămîn ca un fel de memento mori al neputinţei valahe de „a boicota“ istoria. De a sta – cu o frumoasă vorbă românească, atît de dragă azi mult hulitului Constantin Noica (dar asta ar fi altă căciulă) – „lăturiş“. Cele cîteva dramatice zile de iunie din 1990 ne-au dovedit, pentru a nu ştiu cîta oară, că „strecuratul pe sub istorie“ nu e o soluţie. Şi ne poate juca feste. Mai devreme sau mai tîrziu vom da – şi deseori am plătit cu vîrf şi îndesat – socoteală.   Ce s-a întîmplat atunci? Ştim şi nu ştim bine. Cu exactitate şi precizie matematică. Cu implicaţii juridice şi penale. Cine a fost vinovat, cine nu, cine a plătit pentru tot ce s-a întîmplat, cine a suportat violenţa, jignirile şi umilinţele de neimaginat (dar a mai rămas ceva inimaginabil după atrocităţile comise în secolul al XX-lea, care au depăşit orice imaginaţie?), cine a murit şi cine a scăpat doar caftit. Lichidarea în forţă a Pieţei Universităţii a fost o eroare politică. Pe care […]