Un bilanţ bimilenar și cîteva paradoxuri

Am avut o adevărată revelaţie citind sinteza unuia dintre cei mai reputaţi intelectuali ai epocii noastre, Imre Tóth (n. 1921, Satu Mare, 2010, Paris), filozof, om de știinţă, considerat drept unul dintre cei mai importanţi istorici ai matematicii secolului al XX-lea. Născut într-o familie iudeo-maghiară, viitorul savant a studiat matematica și filozofia la Cluj, a predat apoi ambele discipline la București, iar, după excluderea de la Uni – versitate, reușește, pe baza lucrărilor sale, să fie numit profesor la Universitatea din Regensburg, devenind și profesor itinerant la mai multe universităţi prestigioase europene. Eruditul profesor, cunoscător de limbi clasice, a publicat cărţi în limbile româna, maghiară, franceză, engleză, germană și italiană. Sinteza de care ne ocupăm, intitulată A fi evreu după Holocaust (traducere de Gina Vieru, Editura Humanitas, 2015), depășește cu mult titlul, căci se referă la evreul dintotdeauna. Într-un spaţiu limitat, mă rezum la liniile de forţă ale cărţii, neomiţînd totuși cîteva detalii autobiografice semnificative, în principal, marea deziluzie a unui ilegalist care crezuse, cu riscuri mari, într-un basm de fraternitate, dreptate și egalitate universală, asistînd cu uimire, în noua orînduire instaurată de sovietici în România, la o politică etnicistă, antisemită, a PCR, mai întîi tăinuită, deghizată, în cele din […]