Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Acta est fabula!
- 16-07-2015
- Nr. 781
-
Cristian PÎRVULESCU
- Editorial
- 4 Comentarii
Piesa a fost jucată! Dacă Alexis Tsipras a cîştigat pariul referendumului din 5 iulie, a pierdut, în schimb, la masa negocierilor pe 12 iulie! Oare chiar să fi votat cei 61% dintre grecii „nu“ degeaba la referendum? Ba chiar, ca o pedeapsă pentru prea marea aroganţă mediteraneană, să fi primit grecii condiţii mult mai grele decît dacă şi-ar fi asumat, supuşi, erorile şi nu ar fi făcut nici un referendum? Dar nu! De fapt, piesa nu s-a terminat: e doar o pauză! Actorii şi spectatorii se pregătesc pentru un nou act! Spectacolul va continua! Şi nu doar în Grecia, unde politica europeană a unei Germanii care se simte pe val ar putea aduce neonaziştii de la Zorii aurii într-o poziţie puternică, poate chiar la guvernare, dar şi în alte state. În primul rînd, în Spania, unde deja alegerile locale au dovedit că mişcările politice alternative, precum Podemos, atacă şi aici poziţiile partidelor-sistem tradiţionale. Noi, românii, avem deja experienţa acestui tip de joc referendar care complică „lucrurile politice“. Aşa s-a întîmplat cu ultimele patru referendumuri organizate în România: cele două referendumuri pentru revocarea preşedintelui, din mai 2007 şi iulie 2012 (acesta din urmă provocînd o psihodramă ale cărei ecouri se mai […]
Reputatia dvs este in pericol ! Logoree fara discernamant
poate deveni un caz grav …
Chiar sunteti „latin” ?
…va rog eu sa nu ma mai citiți! Va avariază reputația, credeți-ma!
Domnule, fabulati fara limite ! Problema este mult mai simpla, nu exista niciun conflict de civilizatii vechi sau noi, nu exista in problema Greciei conflictul intre lumea greco-romana si cea anglo-saxona. Este pur si simplu o nerusinare a grecilor care si-au dat salarii si pensii mai mari decat ale altor europeni pe banii acestora din urma si, in plus, nu au dat pana acum aproape nicio factura din care sa reiasa ce taxe ar trebui sa plateasca statului grec care sa compenseze astfel deficitul urias bugetar ! Pacat de risipa pe care o faceti in comentariu descriind asa cum ar zice „matematicienii” intr-un mod colorat multimea vida …
Formele de viață latentă – aproape teoretice prin surpriza produsă – răzbat în real în condiții prielnice. Cum Viața pe Pămînt s-a complicat astronomic prin apariția ”formei superioare de organizare a materiei – conștiința umană” – printre formele latente e de socotit și mitul, la rîndu-i o formă a imaginarului colectiv, adică a unei tradiții culturale neîntrerupte. Cum e acela al bazei culturale greco-latine, a civilizației europene. Unde, imuabil și etern, își așteptă liniștit resurecția mitologia greacă, dimpreună cu tragedia greacă și cu marile poeme ale Eladei.
Dar Europa de azi ”este creștină”, iar mitologia creștină e asiatică, la origine – ca și filosofia greacă, de altfel. Pe de altă parte, omul originar – iluzoriul nostru adamic/edenic – ar veni din Africa. Aici, avem un conflict cultural deschis între prejudecata edenică și necruțătoarea judecată a vestigiilor agheologice umane, din ce în ce ”mai bătrîne” și mai neașteptat dispuse geografic. Astfel că istoria umanității se tot rescrie, în funcție de vechimea osemintelor trimițîndu-ne originile tot mai îndărăt, spre nedeslușitul moment al separării mitrocondriale de antropoide, a lui homo erectus.
Cu toate aceste incertitudini antropologice – ori poate tocmai datorită lor – spiritele cultivate fac apel la ”originea noastră comună” ori de cîte ori se ivește ocazia de a-și etala europenismul unilateral – cel din filonul greco-latin. Într-un fel, justificat fiindcă trebuie ales un Moment 0, de la care să curgă argumentum. În alte fel, fantast spre paralogic cîtă vreme se trece peste cam două milenii de evoluție istorică umană, ca peste o realitate neînsemnată ori poate neconvingătoare, cine să știe exact?
Sf Pavel spunea că Roma nu va pieri dacă romanii nu vor pieri. În ce privește Roma, n-a avut dreptate dar a avut în ce privește Elada – care n-a pierit deoarece grecii încă mai sînt greci, iar statul lor este Hellas.
Dar cît mai sînt de greci? Mai sînt, printre ei, urmași ai lui Odiseu, Agamemnon, Ahile cel Iute de picior? Ori ai lui Socrate, Diogene, Esop? Sau ai lui Pericle, Alcibiade, Dracon? Poate ai lui Sofocle, Euripide?
Un important – dacă decisiv? – dezavantaj psihologic al cultivatului nostru european contemporan este intima idiosincrazie față de barbarul germanic. Ce dacă ”barbarul” ne-a lăsat Romantismul și filosofia clasică germană? Poate-s prea recente – istoric vorbind – aceste comori culturale față de care europeanul originar și tradiționalist pînă la conservatorism își manifestă neîncrederea funciară în ”omul nou”, fiind el direct conectat la tot mai îndepărtata în timp Vîrstă de Aur a omenirii (cu genetica variantă – Creanga de Aur).
Așa se face că europeanul nostru nec plus ultra judecă – în sensul propriu al cuvîntului – prezentul, în spectrul milenarului trecut. Principala acuzație adusă realității neconforme spiritului său solar este lipsa de respect față de tradiția greco-romană, manifestă în pragmatismul anglo-saxon față de urmașii vechilor greci printre noi.
Dar ”numai punctual” judecă astfel. Altminteri, acest pragmatism este cheia fericirii universale – oricum, singura cale promițătoare spre viitorul acestei lumi.
Sentimentalism cultural să fie? Dichotomie creativă ori doar lucrativă? Honny soit qui mal y pense dar prea-i de succes acest ultim (nu-i sigur) val neoanacreontic. Chiar așa anacronic cum arată.
Nu-s dintre cei mărginiți de orizontul granițelor naționale. Totuși, mă uimesc de absența sentimentului pericolului, cîndu-i vădit avertismentul ”Nordului” către ”Sud”: Mai aproape-i pielea decît cămașa.
Mie-mi alertează fondul latin, căruia barbarii i-au administrat umilința ”Vae victis!”