T-SHIRT. Alunecarea

Monotonia caniculei e mistică. O transă lentă se instalează, cu insomnii şi aţipeli aberante, la ore incongrue, fatal. Nu mai contează ce ai făcut acum o clipă sau acum o zi, deoarece căldura anihilează orice urme. Totul se topeşte, pînă şi piatra. Liantul Mediteranei este piatra aceasta topită, cu un luciu şters de paşi, de mîini adoratoare sau de trupuri umede, mortuar. Din semicatedrala de la La Valetta la străzile Ierusalimului, la Catania, la Split, la Roma, oriunde în jurul Marii Ape, piatra de calcar se topeşte, ca o pastă untoasă şi în acelaşi timp dură, ca un diamant catifelat la atingere, o materie uşor repulsivă (cum observa Flaubert în Jurnalul său de călătorie, unde descrie sec piatra îmbălsămării lui Iisus ca fiind – citez din memoria mea adolescentină – ca o bucată de săpun îndelung folosită de atingerile pelerinilor) şi, în acelaşi timp, de o senzualitate soporifică. Vrei să te culci pe acele suprafeţe uşor unduite de urmele epitafurilor sau ale efigiilor sepulcrale, vrei să îţi lipeşti obrazul transpirat de acea moliciune răcoroasă şi să dormi, în sfîrşit, în răcoare, în suspendare, învelit de ceva care se mişcă odată cu timpul – o piatră vie. Nu e atît structura […]