Călin DAN

Născut într-o perioadă care a propulsat România în contextul agitat al Europei moderne, cu toate consecințele pozitive și negative ale unei epoci definite prin contradicții și extremisme ideologice, Ion Bitzan provine dintr-o familie de agricultori din Dobrogea, una dintre regiunile subdezvoltate ale țării în acel timp. Motivat și ambițios, tînărul artist a parcurs rapid treptele unei educații menite să îl extragă din context, și care …

Istoria se ține în cutii de mărimi crescătoare. Cînd o cutie s-a umplut, ea se închide, și se scoate capacul de la următoarea – mai mare. Cea plină e așezată acolo, și în jurul ei se adună alte fapte. Nu neapărat diferite – dar altele. Faptele noi și cele vechi sînt separate prin peretele subțire ale celeilalte cutii, care îndepărtează contaminarea. De la un ciclu …

Gusturile Romei Antice erau amestecate, ca și zeitățile sale. Un pragmatism fără complexe, dublat de o atentă supraveghere a for­țelor oculte, care amenințau la tot pasul viața omului vechi, caracterizează cultura materială a Cetății Eterne și a societății italice în general. În forumuri, capodopere ale clasicismului grecesc alternau cu copii mai mult sau mai puțin reușite, de dată recentă, zei importați din Grecia și Egipt …

Un punct neelucidat al personalității lui Pollio rămâne relația cu Gustul. Umbra compactă a militarului și politicianului de carieră se dilată în silueta patronului literaturii, protector și prieten al lui Virgiliu și Horațiu, care i-au dedicat amîndoi poeme, prezidînd cenacluri literare cu participări distinse, el însuși poet și recitator. Admi­nistratorul de provincii, beneficiar al complexelor relații dintre exercitarea puterii militare și economia Republicii, e un …

Divinația A fost Mihai Olos un artist al spiritualului? Nu în mod direct, manifest și nu în mod doctrinar. Universul său formal și discursul teoretic ce îl însoțește se organizează în jurul unor principii ale modernismului „clasic“, preocupat de limbaj și de avatarurile constructive ale acestuia, și indiferent la speculațiile arhetipale. Comparația cu Friedman nu era întîmplătoare – oricît de tare am trage opera acestuia din …

Obstinația Mihai Olos a fost un marginal al breslei. Între micile triumfuri internaționale și rarele ieșiri memorabile pe scena internă, existența lui s‑a consumat în activitatea frenetică de producere a unui univers rotund, coerent și nepăsător, pînă la urmă, față de context. Trebuie să ai o mare încredere în viziunile proprii pentru a continua neabătut, de-a lungul a peste patru decenii, o producție din care …

Nepăsarea L-am cunoscut pe Mihai Olos în redacția revistei Arta, probabil undeva prin 1980-1981, după a doua sa întîlnire cu Joseph Beuys. Pe vremea aceea, Arta ocupa două încăperi în clădirea fostelor Fundații Brătianu; spațiul a devenit apoi atelierul lui Marcel Chirnoagă, iar apoi – nu mai știu. Într-o zi, a dat năvală acolo un personaj mare, îmbrăcat cu o gubă mițoasă maramureșană, cu părul cîrlionțat …

Proiectată pe fundalul postimpresionist al artei din România postbelică, figura lui Mihai Olos nu se lasă capturată în nici unul dintre punctele de fugă ale acestui tablou cu tematică multiplă. Rolul figurii sale pare să fie unul hermeneutic – de alergare, vestire, dispariție. Olos are inteligența deopotrivă materială și metafizică a lui Horia Bernea, dar nu și dogmatismul teluric al acestuia; e capabil de polimorfism …

Pe vremea cînd o plimbare la Mogoșoaia era încă o explorare solitară a unui loc încărcat de energii misterioase, și nu doar o vizită la mall, cum a devenit între timp, ieșeam des în acea margine de oraș unde diverse straturi de istorie culturală coexistau în deplină indiferență. Indiferența istoriei față de propriile sale volute narative este un subiect revigorant, care pune într-o perspectivă pedagogică …

Pe peretele sudic din naosul Bisericii Sf. Nicolae vechi, Starchiojd, se află imaginea, greu citibilă, a unui bărbat în tunică militară, cu cap de cîine. Cercul din jurul creștetului îl indică a fi un sfînt. Ruptura cu convenția reprezentărilor din jur este cu atît mai brutală, cu cît o afli într-un loc uitat de lume, greu de presupus a adăposti erezii și legături neortodoxe cu …

În Timbuktu, Paul Auster ridică o problemă interesantă: unde merg cîinii după moarte? Tema e riscantă – dacă ne gîndim la felul cum mor cei mai mulți cîini, de mîna omului. Auster lasă altora această dilemă, concentrîndu-se pe dilemele existențiale ale lui Mr. Bones și ale stăpînului său, boschetarul Willy G., care a dobîndit și numele de Christmas, deoarece singura sa ocupație memorabilă era impersonarea …

Pe cîinele bunicilor îl chema Sașa. Întotdeauna. Indiferent de sex, talie sau tip de corcitură – era Sașa. Veșnic priponit(ă) într-un lanț scurt, lîngă cotețul prăfos. Veșnic agitat(ă). A fost un singur Sașa tratat cu demnitate, fără lanț. Nu am înțeles de ce. Era un ciobănesc alb care se atașase de mine și nu lăsa pe nimeni să mă atingă. Probabil mă asimila cu o …

Retragerea cîinilor vagabonzi de pe străzile Bucureștiului este încă un semn al diminuării morale a orașului. Tragedia unei umanități asuprite meta-istoric, adaptate unei sărăcii apatice sau doar resemnate, a devenit brusc invizibilă. A dispărut acea zonă interstițială care tolera vizibilitatea celor fără adăpost, famelici, depresivi cronic, a celor respinși de orice structuri sociale, dar prezenți cu regularitate în dinamica socială a străzii. Cuplul cîine-vagabond a …

Bucureștiul a pierdut una dintre dimensiunile sale de notorietate prin dispariția cîinilor fără stăpîn. Cîinii vagabonzi moșteniți de la demolările din anii ’80 ai secolului trecut au devenit cîini comunitari la începutul secolului 21, pentru a dispărea de la o vreme, discret, în lagărele de triaj care preced eutanasia. Din cînd în cînd, pusta din jurul orașului mai trimite exemplare confuze și famelice în zonele …

Memoria încearcă să reanime imaginea vălului, una dintre metaforele folosite de teologi pentru a descrie revelația. Dar vălul și-a pierdut de mult imaterialitatea diafană, e un detaliu banal în vestimentația „de petrecere“, un rezultat al chimiei industriale mai degrabă decît un produs al răbdării penelopice a țesătoarelor. Revelația însăși e un termen ale cărui sensuri ascunse sînt uitate în cărți care nu mai spun nimic, …

Contaminarea se poate produce prin atingere directă. Acest lucru nu e evident pentru cine așteaptă de la relația cu spiritualul o ieșire din starea cotidiană, ceva abstract, eteric, o desprindere de zona contactului material, încărcată cu ambiguități senzoriale. Catedrala Sfîntului Mormînt din Ierusalim e o antologie labirintică a contaminării. Atingerile multiple pe care cultura Mediteranei le-a acumulat mai mult sau mai puțin spontan în toate …

La zece ani de la ultima vizită, atmosfera la Zidul Templului pare neschimbată. În col­țul cel mai ferit al sectorului destinat bărbaților, grupul rabinilor își vede de treabă cu aceeași nepăsare și în aceeași ordine a contaminării cu sacrul. În primul rînd, cu fruntea lipită de pietrele gigantice, cioplite brutal și îmbinate impecabil, sînt cei care se roagă, avîndu-l în centru pe rabinul vocal, care …

Călătorul mișcă pe hartă un zid transparent și subțire, o membrană. E instrumentul prin care sînt separate evenimentele întîlnite pe drum în părțile lor componente. Ochiul călătorului penetrează granița simbolică a acestei membrane conceptuale, are privilegiul de a fi și de o parte, și de cealaltă a unei realități divizate artificial, pentru uzul inițiaților. E un exercițiu de exorcism; identificarea unui adevăr prin altul, extragerea …

Puntea feribotului care traversează laguna între Wanchai și Kowloon e supravegheată de doi marinari în costume bleumarin, cu gulere albe lăsate pe spate, ca în filme. Unul dintre ei seamănă, de altfel, cu Jackie Chan, are aceeași expresie blajină și mucalită ca superstarul cinematografiei locale și vorbește tărăgănat, sfîrșind frazele cu un șir descendent și gutural de èèèèèèèèèè. Același sunet l-am identificat la călugării budiști …

Prima încercare de atingere cu China s-a petrecut la barul hotelului Hilton din Amsterdam. Eram în căutarea unei soluții de diagnoză a anomaliei Casa Poporului și mi se părea că o abordare prin Feng Shui ar fi putut fi soluția. Pentru concretizarea ideii aveam nevoie de sfatul unui expert, drept care am fost pus în legătură cu dna T. Descendentă pe linie maternă din marea …