O jumătate de secol de la un eveniment neluat în seamă
Despre protestul din 1965 al studenţilor de la Facultatea de Filozofie, Universitatea din Bucureşti, şi despre „poziţia neprincipială“ a decanului Tudor Bugnariu
- 07-08-2015
- Nr. 784
-
Vasile MORAR
- Focus
- 6 Comentarii
Acum aproape o jumătate de secol, o persoană curajoasă îndrăznea să-şi înceapă o luare de cuvînt într-o sală din clădirea unde se afla – şi se află încă – Aula Universităţii din Bucureşti astfel: „Nu ştiu cine sînteţi dumneavoastră, dar ştiu şi ştim cine este tovarăşul profesor Tudor Bugnariu, iar portretul pe care-l prezentaţi dumneavoastră nu coincide deloc cu ceea ce ştim noi“. Nu era vorba de o şedinţă obişnuită, ci de una extraordinară. Era o şedinţă menită să excludă studenţi, să-l scoată din funcţie pe decanul facultăţii şi să arate tuturor „cine este noul stăpîn“. Era în toamna anului 1965, cursurile tocmai începuseră, dar, între timp, fusese „o vară fierbinte“, în care se „coceau“, de către instituţii şi oameni exersaţi în diversiuni, fapte şi întîmplări obişnuit-neobişnuite: unii studenţi „au discutat“ între ei, crezînd, pur şi simplu, în promisa liberalizare clamată după încheierea „epocii Dej“. N-au crezut numai ei, dar ei au fost „auziţi“ înainte de toate şi de toţi. De ce ei contau? Oricum, cu ei, cu Facultatea de Filozofie a început „prima lecţie“ de ascultare, de supunere, de obedienţă a noului regim. Ileana Ioanid a spus acele cuvinte simple, clare, citate în deschiderea acestui articol, din […]
oare nu stie ca nu oricine avea (și are) acces la Ambasada URSS/Fedeația Rusa, fie chiar și însoțindu-și parintii pentru a vedea un film?
Profesorul Ion Ianoși și-a schimbat, într-adevă cu mai tinerii Liiceanu (oare cum a apărut în anul 1983 la Cartea Romaneasca volumul Jurnalul de la Paltinis ?), Pleșu și alții se pot afla lucruri interesante redate cu onestitate in tomul de memorii, Interenationala mea; de acolo stiu, iar Dl Profesor Vasile Morar poate confirma sau nu, că ”păcatul” Profesorului Tudor Bugnariu se trage de la titlul unei cărți semnata/scrisa de Lucrețiu Patrascanu (documentat precum este, Lucid, cu siguranta, o stie)
si inca ceva, ca tot are obiceiul sa raspunda doar la ceea ce-i convine: daca pentru a ma strecura la cursurile Profesorului Ianosi am facut destule absente la cursurile unde dadeam, in final, examen, din ceea ce a scris Radu Florian nu am reusit sa citesc o pagina intreaga
\”Hary\” Florian, Ilona Ioanid si Ion devenit Ianosi cred in 1958 au fost \”luptatori\” pe frontul ideologic (ex catedra de marxism-leninism) inca din anii 50. Oare de ce au devenit brusc constienti de opresiune tocmai in 1965 dupa Declaratia din Aprilie, scoaterea agentilor sovietici proeminenti din autoritatile statului, modificarile in componenta etnica a luptatorilor de pe frontul ideologic-cultural? Vad ca nu apare Ricu Gulian – ce scapare! Nici Iosif Boda, participant activ care ar putea fi intervievat si astazi. Remarc ca tot din 1965 incepe Beniuc sa-si exprime respingerea dictaturii in poeziile publicate – fara vreun ecou – dupa 1990.
Eu unul incep sa ma conving ca adevaratii luptatori anti-dictatura comunista au fost Ianosi, Florian, Ioanid si nu fascistii Vulcanescu, Noica, Ogoranu sau Valeriu Gafencu.
Draga Puiule/
Evenimentele pe care le pomenesti imi sunt, dupa cum stii, cunoscute. Cu toate astea vad in ele o noua actualitate: separat de aspectul informativ, servesc drept
\’cautioary tale\” celor care amesteca toata stanga intelectuala sub eticheta de comunisti. Echivalenta stanga = comunusm este simetrica celei de dreapta =fascism, si la fel de falsa.
Este important, mai ales acum sa facem aceasta distinctie: am avut si oameni de mare calitate si curaj,si ticalosi mari si mici si in dreapta si in stnga.
Toate cele bune,
Peter Dan, New York
Domnule profesor, nu cunosteam acest episod. Va multumesc pentru aducerea lui in memoria publica si pentru consemnarea reactiilor si atitudinilor celor de atunci.
Aveti dreptate, domnule profesor Morar. Va multumesc pentru efortul de restabilire a adevarului, de readucere a acestui fapt in atentia publicului..
frumos text, interesant episod si optimist indemn… Cat despre Bugnariu, e un personaj extrem de interesant.Multumiri pentru acest memento!