„Pe nesimţite altceva rămîne singurul nostru alibi“

„El este… locuitorul unei lumi în care retorica a învins incontrolabilul dicteului automat.“ Gheorghe CRĂCIUN Călătoria Tot ce există şi se ştie Din marea lui călătorie Peste Oceanul Pacific E scris pe-un petic de hîrtie. Atît – şi altceva nimic.                          (Prima carte cu Apolodor)   Drumeţul incendiar îşi ascute luminile Ochilor în caietele cu statistici El îşi aranjează coafura în ceasornice (timpul e un piepten delirant pentru părul de pe ţîţele feciorelnice) îşi lasă cîte o măsea infectată la fiecare geam cu firme cu grădini mici se-ncruntă în faţa ciorapilor de mătase vegetală pipăie cu degete de cunoscător paharele pline ale somnului aleargă după mugurii care cresc în repedea învîrtire pe loc a arborilor cunoaşte menajeriile din căptuşeala fiecărei pălării e în fiecare pachet cu şuncă sau cu manifeste face de gardă smirnă cu felinarele.[…]   Domnilor mi-am uitat mustăţile în vagonul de dormit lîngă sacii cu monede ale Rotschildzilor şi singurul chior din ţinut acela care masturbează sexul imens al aerului repezind automat mîna după rachiul unui gologan mi-a încredinţat cel mai mare secret al gării: LUMEA A ÎNCEPUT SĂ PUTĂ.                            (Drumeţul incendiar)   O Vasco da Gama descheie nasturele din gleznă şi scoate caii Dar limba […]