DE RECITIT. Îmi plac românii

Această carte nu este obiectivă, pentru că mie pur şi simplu îmi plac românii. Îmi plac de asemenea fraţii lor basarabeni, indiferent dacă se consideră români sau nu. Ceea ce nu înseamnă că această carte nu e adevărată, fiindcă sentimentele de prietenie deschid nu de puţine ori ochii asupra realităţii adevărate mai eficace decît aşa-zisul obiectivism rece, care adesea se scufundă inconştient în stereotipuri – adevăruri atinse însă de o invaliditate severă. Îmi plac românii în primul rînd pentru că sînt în continuare puţini cei care îi simpatizează. Dar îmi plac şi din multe alte motive. Îmi plac pentru curajul, imaginaţia şi isteţimea lor, pe care au trebuit să le folosească timp de secole, atunci cînd s-au luptat cu destinul parşiv al unui popor ce a încercat să-şi găsească locul într-o lume dominată de buldozerele puterilor vecine – Imperiul Otoman, Imperiul Austro-Ungar şi Imperiul Rus, dispreţuitoare faţă de tot ce dă semne de slăbiciune. Mă bucur că măcar o putere de demult din această regiune a Europei, Polonia secolelor XVI-XVIII şi ceea ce a rămas după aceea din ea, a lăsat în memoria istorică românească amintirea unei puteri mai degrabă prietene. Îi respect pe români pentru formidabilul succes istoric pe […]