O lege pentru neliniştea noastră
- 26-08-2015
- Nr. 787
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 23 Comentarii
Dezbaterea din ultimele săptămîni, pe marginea Legii 217/ 2015 mi-a adus aminte, prin intensitatea tonului şi frecvenţa intervenţiilor, de ecourile stîrnite în mediul cultural autohton de apariţia eseului lui Norman Manea, Felix culpa, în 1992. „Îndrăzneala” scriitorului român de a aborda problema angajamentului pro-legionar al lui Mircea Eliade a fost rapid taxată de voci cu mare autoritate în spaţiul noastru public, care i-au reproşat vehement lui Norman Manea că aduce atingere imaginii unei mari personalităţi a culturii noastre, şi l-au acuzat de rea-credinţă, blamîndu-l pentru că şi-a permis să demonteze mitul intelectualului român de renume internaţional. Şapte ani mai tîrziu, cînd Editura Humanitas a publicat Jurnalul lui Mihail Sebastian, lumea românească a fost nevoită să accepte o evidenţă: şi anume că idealizata epocă interbelică a avut nu doar lumini, ci şi multe umbre, şi că unii dintre intelectualii români de vîrf au avut o contribuţie majoră la exacerbarea ideologiei naţionaliste, legitimînd, prin articolele şi acţiunile lor publice, mişcările de extremă dreaptă. Deşi au trecut mai bine de două decenii de la „scandalul Felix culpa“, se pare că încă nu sîntem pregătiţi să ne asumăm trecutul şi, cu atît mai puţin, să acceptăm că figuri dintre cele mai proeminente ale epocii […]
-de dragul \”corectitudinii\”, termenul de \”sfant el inchisorilor\” este folosit pentru Valeriu Gafencu
N-am știut că interfața legii e Dna prof.univ. Zoe Petre, pe lângă cel învins de servicii… Drept care, acum, că înțeleg ce se vrea ucazul, îmi retrag oștile…respectiv spusele…Deci, Dna Carmen Mușat nu mai aștept să-mi spuneți dacă stăm strâmb și pretindem că judecăm drept
Am vazut shi va multzumesc pentru ‘intersectzie’. Cateva ganduri rapide postfestum (ieri se facuse prea tarziu):
Partea forte nu rezida in faptele insele (bine cunoscute celor interesatzi), ci in dialectica shi autenticitatea
personajelor, pe alocuri senzatzionale, daca nu ‘biblice’. Pe locurile unde a aparut Legea, regasim totul, de la ‘pacatul
originar’ (ocupatzia, niciodata pusa in discutzie), la intzelepciunea ‘rabinica’, in varianta militara, a ‘legiferarii
ratzionale shi eficiente, cu respectarea normelor internatzionale’.
Cu momente de climax, intre umorul negru shi adevarul tragic shi de neschimbat in care pacatul originar duce, inexorabil,
la perpetuarea shi amplificarea suferintzei…
Din prima categorie, gaselnitza cu legea Otomana a ‘dead land’, referintza la ‘leninismul’ profesorului rebel,
acceptarea ‘confiscarii TEMPORARE’ (sigur am vazut cu totzii, macar odata, in vreun birou, celebra inscriptie:
‘ASTAZI, aici, nu se fumeaza’) etc. Din a doua, care trece dincolo de ‘la raison du plus fort…’, te ingheatza
replica ‘aceasta tortura este menita a salva viatza ta shi a familiei tale’… Mi-a venit in minte un roman al lui
Pierre Boulle pe care l-am citit in adolescentza, ‘Un metier de Seigneur’. L-am citat intr-o discutzie cu nishte tipi care
fusesera partizani in timpul ocupatziei naziste shi erau foarte mandri de asta; i-am intrebat ce ar fi fost daca, in urma
represaliilor le-ar fi fost impushcatzi parintzii. Mi se pare ca n-au apreciat deloc.
In fine, nu ma mir ca a fost premiat. Cat despre ‘unde il vedem’: desigur, pe youtube, daca ai norocul sa te intersectezi
bine. Plus truismul: fiind facut de cine putea sa-l faca, e la adapost de anume critici.
Shalom
(@ unu’
In virtutea unei „intersectii” (‘personale’, de subiecte), in cazul in care nu cunoasteti, v-as recomanda un documentar al lui Ra’anan Alexandrowics (premiat la Festivalul Sundance) care pare a intruni cite ceva (ba, poate chiar mai mult) dintre cerintele fixate pentru un „filmuletz”… Nu cunosc istoria difuzarii lui in zona de interes primar (Israel, Orientul Mijlociu), e cert insa ca nu a trecut neobservat.
The Law in These Parts
https://www.youtube.com/watch?v=BvQab5N06ZY
(comentariu in ivrit, subtitluri in engleza)
Acum circa 20 de ani*, am vazut pe ARTE un documentar, bine facut, despre neonazismul shi antisemitismul din Europa
contemporana. Partea ‘forte’ a filmului o constituia un interviu luat unui lider ‘neo’ danez (dealtfel vizibil un
idiot sadea), care clama ca Hitler a avut perfecta dreptate, ca evreii meritau tratamentul etc. Dupa inregistrarea
interviului, reporterul cere audientza la ministrul de justitzie al Danemarcei. Acesta il primeshte cordial shi accepta
inregistrarea intrevederii. Dupa cum va imaginatzi, reporterul ii prezinta filmul cu cetatzeanul shi face comentariul pe
care il imaginatzi. In mod foarte natural shi curtenitor, ministrul raspunde ca partidul condus de individul cu pricina
reprezinta 0,5% din electorat. Shi nu se pune problema de a-l interzice, existentza acestuia fiind o expresie a dreptului
la libera opinie in tzara sa.
Acum, invit pe …oricine la a face, impreuna, ceea ce se cheama, curent, ‘un exercitziu de imaginatzie’:
Sa mergem, amandoi, intr-un anume cartier al Jerusalimului. Unde sa luam un mic interviu filmat unui exponent, sa-i
spunem ‘radical’, ca ‘neonazist’ parca nu merge. Sa-l intrebam, de pilda, daca este de parere ca ‘palestinienii trebuiesc
exterminatzi’ (fara sa precizam, neaparat, metoda….). Dupa raspunsul omului, probabil ca o vizita la ministrul israelian
de justitzie ne va prilejui momente interesante. Data fiind starea de insecuritate din Israel, procentul ar fi net mai
ridicat (ceea ce mi se pare absolut firesc). Scopul acestui exercitziu de imaginatzie este doar de a pune o intrebare:
Unde credetzi ca vor putea vedea oamenii filmuletzul nostru ?! Pe care canal TV**?!
A ignora sau cenzura, asimetric, suferintza altora nu poate avea efecte pozitive; mai ales pe termen lung***.
Cat priveshte asimetria fascism/comunism, ea mai are, din pacate, shi o cauza istorica, obiectiva:
Pentru a elimina unul dintre ‘monshtri’, ‘democratzia’ a avut nevoie de o aliantza cu celalalt. Fara contributzia
armatei generalissimului, victoria asupra lui Hitler ar fi fost extrem de costisitoare, daca nu chiar incerta.
Asta explica multe; dar nu chiar tot. In particular, explica mitul ca cele doua forme de totalitarism ar fi opuse; de unde
unii ar putea intzelege ca nu pot fi ambele greshite. Pe de alta parte, cum am mai scris, fascismul a fost ras (la propriu).
Comunismul (s-)a …sublimat. El ramane un miraj periculos pentru cei care nu l-au trait, fie pentru ca sunt tineri, fie
pentru ca Dumnezeu le-a ferit tzara de urgie. Circumstantza agravanta, el este regretat de victimele, nu putzine, ale unei
interminabile ‘tranzitzii’, facuta parca pentru a reabilita trecutul shi a compromite viitorul…Asta face asimetria shi mai
daunatoare… Cel putzin intr-o tzara ‘fosta comunista’, pericolul ‘nostalgiei’ este incomparabil mai serios dacat orice
forma de fascism/antisemitism. Pare simplu sa pricepi asta, shi totushi…
* Cer iertare pentru eventuale mici inexactitatzi, provenite din defectele memoriei mele.
** De acum 20 de ani legislatzia europeana in materie s-a tot ‘perfectzionat’…
*** Ce-o fi in mintea unui tanar arab, foarte religios shi cu o situatzie economica precara, in fatza unei legi care permite
batjocorirea lui Mahomed, dar pedepseshte cu inchisoarea punerea in discutzie a suferintzelor altui popor, nu tocmai prieten
arabului ? Nu-i greu de raspuns, e destul sa te uitzi la shtiri.
Aveti dreptate: Traiasca prostia agresiva si eficienta ! Emisiunile de televiziune va confirma ideea …
Bravos natiune !
Intreaga mentalitate romaneasca este formata si ghidata de mentalitatea elitista desueta si ineficienta.Elitismul este specific in lumea de azi tarilor hai sa spunem mai putin dezvoltate din Africa ,Orientul Mijlociu si partial America Latina.Atita timp cit ne vom lasa hipnotizati de fandoselile intelectuale grecoteio-pasoptiste ale” elitelor” vom avea numai stagnare.Elitismul este boala incurabila a romanilor.
Ar trebui cu adevărat să ai inimă bună pentru a spune nu doar unor lucruri pe nume,
adevărul pînă la capăt.
Găselniţa „birocraţia europeană UE”, pe care oare cine ar putea-o nega, ar fi cauza unor influenţe nefaste asupra reglementărilor şi legilor de ici şi de colo şi menţinerea Holocaustului ca prioritate universală a evreimii mondiale a cărei influenţă dacă nu este machiat-totalitară este doar subtil absolută.
Este evident că ar fi prea simplu să punem în cîrca „birocraţiei UE” aceste blînde doctrine-legi ale unui „politic corect” dictatorial, pueril fiind, e atît de la îndemîna oricui încît devine o banalizată goangă.
Cei care au inima dulce uită sistematic că deasupra „birocraţiei UE” se află „Unii”- „les bien-pensants” care Ştiu-Gîndesc-Conduc şi Impun Toate aceste „chestii” înconjuraţi şi susţinuţi mass-mediatic şi propagandistic, direct, indirect cu ştaif sau talent, şi prin atîtea alte metode de manipulare drăguţă de către intelectualii din toate ţările uniţi(-vă) deja care nu uită Zilnic să reamintească cauza Holocaustului evreiesc, de parcă singura dramă a Umanităţii n-ar fi decît acesta.
Din toate astea deviază şi răsar peste tot, tot felul de Legi „bine gîndite” cu schepsis şi cu bătaie lungă precum un virus care hrăneşte, roade, dă roade, dulce şi duios,în mentalitatea cetăţeanului de/din rînd transformînd-o în acea magmă a gîndirilor unice şi precis direcţionate strict limitat.
Desigur, „birocraţia europeană” nu este„Compact”, ci doar majoritară sau dacă nici măcar, cel puţin Strategic Esenţială, „evreiască”, ceea ce este absolut suficient ca prin deţinerea punctelor Cheie să produci cu ajutorul inocentei „birocraţii UE” exact ceea ce îţi doreşti, dar mai ales un control absolut al adaptărilor şi impunerii doctrinelor şi propagandelor obligatoriu necesare evoluţiei societăţilor şi a problemelor prioritare, prin ştergerea diversităţii Memoriilor şi Dramelor mondiale şi europene, specifice sau naţionale, prin menţinerea unui unic reflex pavlovian hologramic.
Şi astfel, în cuvînt de încheiere, trebuie remarcat că E-Boală maladiv cvasi-intelectual-congenitală a NU pomeni, a Nu spune un cuvînt, a Nu-l pronunţa şi a NU propune, Vai Doamne ! deloc, nimic! despre interzicerea E-bolii patologic criminală a ideologiei comuniste-a comunismului :„crimă împotriva Umanităţii” este un semn de rară cultură a inimilor bune unite dependent de pretutindeni.
Ce bine ar fi (fost) să prevenim „existentul” şi extrem de inteligent deosebit de original, în mod legal, corect şi civilizat, de a eradica astfel „anti-comunismul”, printr-o lege , mondial recunoscută, scoaterea înafara legii a ideologiei comuniste, a comunismului.
Credeţi că tot „birocraţia UE” o fi devină şi pentru acest subtil-inteligent „manque de bon-sens” ?
Separam, sau nu puterile si valorile ? Sau suntem Stat de dublu drept
Birocrația UE – însemnînd toate instituțiile sale doldora de specialiști în tocat bani degeaba – se-apropie de modelul kafkian: trăiește pe cont propriu, desenînd un univers paralel cu realitatea vieții europenilor. Dacă n-ar avea pretenția de a impune acel univers ca pe cel corect politic, poate că nici n-ar conta cine știe cît cheltuirea unor sume astronomice pentru funcționarea sa.
Kissinger (Diplomația) pune pe seama birocrației vest-europene ducerea primului război mondial pînă la consecințe dezastruoase. Zice el că, fără planificarea riguroasă a tuturor fazelor războiului, conflictul care-a dus la izbucnirea lui rămînea un incident fără urmări istorice. Că, odată urnit, uriașul mecanism birocratic și-a produs propria realitate, cu propriile-i nevoi, care-au dus la dezastrul uman și material pe care-l știm.
Nu mai avem nevoie de cataclisme – naturale ori provocate de om – pentru a ne da viața peste cap, birocrația eruopeană ne asigură confortul de a ne autodistruge din corectitudine politică. Măcar murim pentru o cauză nobilă, nu? Sau murim ca proștii, plîngînd la mormînt străin?
Mai există antisemitism în Europa? Am zice că nu, observînd viața de zi cu zi. Dar am zice și că da, devreme ce-i nevoie de legi antisemitism. De fapt, legile astea nu unui pericol real i se opun ci unei temeri – că antisemitismul e latent ca microbul holerei, al ciumei: dacă bolile astea au putut fi eradicate – iar frica de ele a dispărut – iată că morbul antisemitismului rezistă-n conștiința birocrației europene, pe care-o bîntuie coșmaresc pînă la isteric.
Normal ar fi ca nesomnul ăsta vigilent să fie al evreilor, ca victime ale holocaustului. Dar este birocrația europeană compact evreiască? Desigur, nu. Atunci, de unde grija eternă pentru eventualitatea unui pericol pe care nimic nu-l anunță?
O explicație ar fi aceea că-n cei 70 de ani scurși de la-ncheierea WWII, trei generații de europeni s-au format în spiritul temerii de spectrul antisemitismului, care pare a deveni obsesie umană de nivelul fricii de stingerea vieții pe Pămînt. Astfel, europenii se tem de ei înșiși, fiindcă duc povara unui păcat etern, comparabil cu cel originar. Și-și tratează nevroza cu compulsiuni repetitive (vorba lui Freud) născocind noi și noi pericole de a recădea-n eroarea fatală. Directiva CE, care-a generat nevoia completării ”legii pentru neliniștea noastră”, poate fi bun exemplu în acest sens.
O altă explicație poate fi aceea că evreimea mondială își exercită influența – incontestabilă – pentru a ține trează amintirea holocaustului. S-ar zice că nu-i de-ajuns pocăința Europei, că păcătoasa de ea are de ispășit la nesfîrșit vina aceea, și-asta trebuie să i se amintească neîncetat.
Numai că perseverența asta punitivă are efecte parșive, conducînd spre ”anti-antisemitism”.În afara globului de cristal în care se unduiește birocrația europeană, lumea europeană din viața reală se-ndreaptă spre intoleranță: ce-i prea mult e prea mult.
Ba chiar aducerea-n discuție a perioadei de prigoană antievreiască ajunge a răni sensibilități naționale, la fel de-ndreptățite ca și sensibilitatea evreiască. Astfel că ”anti-antisemitismul” poate duce la efect contrariu – la chiar antisemitism.
Nu cred că acesta-i scopul opacei briocrații europene însă la asta duce interzicerea unuui cult inexistent (cel puțin, la noi – unde tot mai puțină lume știe de Mareșal, Garda de Fier, datorită scăderii îngrijorătoare a nivelului instruirii publice).
Ce deranjează pînă la urmă este lipsa de originalitate a legiuitorului românesc. Dacă tot e să prevenim inexistentul, măcar să interzicem cultul lui Zamolxe, ori canibalismul, zoofilia, Ebola (ba nu, Ebola-i reală și nu poate fi interzisă, dar o lege anti Ebola tot s-ar putea da, părerea mea…).
« A şterge cu buretele tot ceea ce e discutabil, condamnabil şi, în ultimă instanţă, periculos în gîndirea şi activitatea unui om. Generaţiile tinere au dreptul să ştie că nu toţi oamenii valoroşi din punct de vedere profesional sînt ireproşabili din punct de vedere etic. Or, cultul personalităţilor practicat cu sîrg la noi face imposibilă evaluarea critică a celor ce devin astfel obiecte ale idolatriei publice. Pentru a contracara predilecţia pentru idoli a lumii noastre premoderne (din multe puncte de vedere), ar fi, probabil, nevoie nu doar de legi, ci de exercitarea constantă a spiritului critic.»
Propun o discuție pe texte, în spirit critic, a opiniilor celor care au intervenit pe marginea legii.
Dar ar fi util să ne amintim măcar două elemente din trecutul apropiat, Că vreme de aproape o jumătate de secol opera publicistică a lui Eminescu a fost interzisă, și deci «indiscutabilă», cu aceleași argumente precum cele vârâte în această lege anticonstițională. De cine: De reprezentanții vigilenți ai unei comunități care, la o jumătate de secol după moartea lui Eminescu și, mai ales, după schimbarea radicală a situației sale sociale, ținea să mențină interdicția, privând cultura românilor de opera integrală a lui Eminescu. Cu ce drept?
Că tot atâta vreme autorii etichetați ca vag sau total antitsemiți au fost interziși, și că îndată ce au fost editați, unii doar parțial, mulți deloc, opera lor a fost bombardată fiindcă autorul ar fi sau chiae a fost legionar sau simpatizant.
Că unii dintre autorii inţerziși au fost condamnați în precese deloc echitabile și juridic inacceptabil, sub presiune aunei armate de ocupație, nu de elibarare. Considerarea acestor procese ca fiind juridic corecte, deci revalidare în 2015 a sentințelor, este un abuz, o nerozie sau un act de cinism.
Cultura română are nevoie de toți autorii ei. Cu asta cred că sunteți de acord. Activarea spiritului critic este necesară, luând în seamă cele de mai sus. Antisemitismul lui Eliade nu a fost demonstrat, în orice caz poziția lui nu este nici măcar similară cu aceea a lui A.C. Cuza, de pildă. Liviu Bordaș, co-autorul unei cărți de documente extrase din arhiva Eliade de la Chicago a demonstra, cu texte, legăturile excelente dintre Eliade și o cantitate de evrei intelectuali sau mai puțin intelectuali care i-au apreciat opera și cărora nu le-a fost nici greață, nici teamă de a coresponda cu el sau de a scrie pozitiv despre opera lui, fără să-l stigmatizeze ca legionar sau/și antisemit.
Acestea fiind zise : De ce nu discutați pe texte diversele intervenții publice pe tema legii, dintre care nu foarte multe, e drept, au depășit blocajul mental și limitarea criticii legii în termenii «lege-anti-legioanară», demonstrând bizareriile juridice, caracterul anti-constituțional și natura vagă sau falsă a pseudo-definițiilor politice de la care se revendică.
În ciuda tonului liniștitor pe care îl adoptați, Dv nu puteți garanta, fiindcă nu aveți nici o autoritate în acest domeniu, că va fi așa cum scrieți :
« Ceea ce nu înseamnă cîtuşi de puţin că nu vom mai putea discuta, public, despre Eliade sau Cioran, despre Goga sau Mircea Vulcănescu, despre Nicolae Paulescu sau Nae Ionescu, ci doar că în orice discuţie despre operele lor nu se va putea face abstracţie de opţiunile lor politice, de ataşamentul lor pentru o ideologie care a legitimat crima ca instrument politic. » Alerta mea derivă din decizia de a nu mai accepta nici un fel de cenzură, nici măcar pe aceea a vigilenților de acum. Legiferare nu poate fi folosită pentru a împiedica discuția liberă și publică. Pe toate temele.
Cordial, Dan Culcer
Michael Shafir crede că abordarea simetrică este econvenabilă. Firește, dânsul fiind prin stare și gândire asimetric, adică pro domo sua. Sau mai clar spus, naționalismul pseudo-internaționalist al dlui Michael Shafir nu admite naționalismul altora și evită contextualizare, pornind de la ipoteza că antisemitismul ar fi acauzal și anistoric. Logică adialectică. Să mai continui?
Delut acest articol. Unde asimetria subtilă
crează muzica pe care cititorul străin nu o aude dar şi-o doreşte
răstălmăcind-o teribil după ureche aşezînd-o mereu, instaurînd-o,
în coadă de peşte.
cartea lui Ernst Nolte aparuta la Corint – continua si azi. Marele istoric demonstra inca din anii 80 – cand inca nu se deschisera pentru scurt timp arhivele sovietice – legatura genetica dintre cele doua mari sisteme criminale ale secolului XX – bolshevismul si nazismul, bolshevismul fiind primul aparut pe scena istoriei. Evident ca aceasta contextualizare supara pe nostalgicii sau urmasii pamantesti ai activistilor comunisti de pretudindeni, dar mai ales din crunt incercata Europa rasariteana. Aceasta este \’cheia\” legii – ruperea cu orice pretz a simetriei criminale descrise de Nolte. Avea dreptate Radu Preda: o lege pro-comunista tocmai prin omisiunea crimelor comunistilor din Romania. Numai ca merge greu cu spalarea creierelor romanilor dupa 25 de ani de acces liber la atatea informatii.
Ce nu va place in condamnarea ambelor extreme: fascismul si comunismul ? Ce vi se pare gresit aici ? Daca ceri condamnarea ambelor inseamna ca nu este corecta atitudinea ? Condamnarea comunismului vi se pare echivalenta cu propaganda fascista ? Ciudata atitudine …
Imi permit sa reiau, shi pentru Dumneavoastra, ceea ce i-am scris Domnului Ticu Goldstein in numarul trecut al
OC:
In cazul in care, spre deosebire de mine, chiar credetzi ca in Romania de azi exista un pericol real
pentru micutza comunitate evreiasca, imi permit sa va sugerez ca, in loc sa ‘vegheatzi’ cu articole precum
acesta sau ‘Tovarasha Ana’, sa scrietzi ceva despre
http://deieri-deazi.blogspot.co.il/2014/07/un-exemplu-de-generozitate-jacques-m.html
Shi adaug:
E mare pacat ca oameni inteligentzi shi instruitzi nu realizeaza cat de contraproductiva este ASIMETRIA pe care o cultiva… Nu credetzi ca fiecare are propriile sensibilitatzi shi dreptul la a i se respecta propria suferintza ?
PS Rog ca, inainte de eventuale replici, cei interesatzi sa binevoiasca a consulta link-ul de mai sus.
să nu agreezi necesitatea unei legi necesare şi în concordanţă cu legislaţia europeană în domeniu.
Este însă penibil să aduci în lumină indivizi precum Alexandru Florian, director al Institutului Wiesel din România care confundă repercusiunile cu „repercursiunile”. Nu era mai bine pentru el ca să zică consecinţe? Şi cei de la Wiesel Institute să-l trimită la plimbare.
A-l defini pe Ogoranu ca nenorocit legionar şi nu ca erou al rezistenţei anticomuniste este mai mult decât o crimă este o greşeală!
Asta generează reacţii antisemite, când există Alexandri Florieni, incapabili să reacţioneze raţional.
„doar că în orice discuţie despre operele lor nu se va putea face abstracţie de opţiunile lor politice, de ataşamentul lor pentru o ideologie care a legitimat crima ca instrument politic.” Sa intelg ca vom discuta opera lui Cioran-de exemplu-incercand sa deslusim in ea atasamentul pentru lrgionarism ? Sau a lui Noica, sau Eliade ? Poate incercam sa analizam si opra lui Sadoveanu prin prisma atasamentului sau ulterior la comunism…Aveti dreptate: nu suntem pregatiti pentru o dezbateri a interbelicului romanesc. Bine ca suntem pregatiti pentu „nuantarea” comunismului romanesc.
Salut acest articol. Reactiile la el dovedesc cat de nepregatit este cititorul român sa faca față problemelor pe care articolul le ridică. Si in Germania s-a încercat „contextualizarea” crimei în masă de către istorici „serioși”. Numai că acolo, elitele intelectuale au reacționat exact invers decât la noi, unde tonul este dat de „abordarea simetrică.”
Doamna Carmen Mușat, demersul Dvs vizează o parte a ecuației, cealaltă fiind suspendată în gol . Alecsandri spunea că nu poți să scrii despre cineva eludând contextul !
Dar, să trecem peste și îmi permit, cu tot respectul, să vă întreb : aveți convingerea că democrația noastră cea originală este cea dreaptă și plină de adevăr ? Adică, poate constitui ea un suport credibil pentru emiterea de legi cu bătaie generală ? Știți vorba, că se poate sta drept și judeca strâmb, sau se poate sta strâmb și judeca drept! Mi-ați putea spune, cu mâna pe inimă, în ce poziție ne aflăm noi azi ? Vă întreb pentru că eu sunt completat derutat…
dar cu o conditie: sa faceti aceleasi afirmatii si despre comunism si despre cei care l-au sustinut in ciuda
„talentului” literar sau stiintific !
O LEGE care să O INTERZICĂ pe VECI
Pe care dumneavoastră şi voi, intelectualii, doamnă Carmen Muşat,
şi Marta Petreu şi marea majoritate a intelectualilor celebri sau nu,
o ocoliţi cu străşnicie abordînd la o distanţă de 70 de ani o problemă spinoasă
dar extrem de vagă, în ciuda opiniilor dumneavoastră lipsită de o actualitate Concretă
pe care în schimb o are CRIMA în MASSĂ şi teroarea terorismului ideologiei Comuniste a Comunismului a cărui urmaşi sînt astăzi la Conducerea şi Puterea statului de drept românesc
de 25 de ani trecute fix şi pe care nimeni nu-i vede, pe nimeni nu deranjează ?!!?
Cei care conduc şi decid AZI nu sînt foşti-legionari ci tocmai post-comunişti-ex-securişti şi urmaşii LOR. Mentalităţile şi mecanismele de căpătuire sfruntată şi spoliere a unui popor şi a unei ţări sînt de TIP Comunist, deloc Legionar.
Se pare că săriţi voit-conştient o Etapă istorică cu Mult MULT MULT mai dezastruoasă şi asasină, cea a comunismului şi a ideologiei comuniste care îşi continuă post-ex RAVAGIILE , şi care nu a fost Niciodată JUDECATĂ şi Condamnată Scoasă înafara Legii, precum rasisimul, xenofobia, antisemitismul, fascismul, nazismul !
Deliberat sau nu încurcarea Ţintei, legionarismul, Care NU MAI EXISTĂ
crează DIVERSIUNEA care vă convine, eludînd Comunismul şi ideologia Comunistă care EXISTĂ şi are susţinători şi ideologi în libertate, extaziaţi de IDEEA cea Luminoasă.
Nu cumva să faceţi sau să militaţi pentru O Lege pentru Adevărul Nostru pentru Adevărul asupra Criminalei ideologii Comuniste!
…ale interbelicului romanesc sunt:
– coruptia generalizata a unei clase politice ticalosite aservita intereselor straine (de la afacerea Skoda la bancorexul epocii Marmorosch Blank
– amenintarea comunista de la Rasarit care punea in discutie insasi existenta statului Romania
Restul sunt reactii la aceste primejdii mortale – vezi vara lui 1940
Au fost si reactii criminale? Da, dar in contextul de atunci care nu poate fi eludat.