AVALON. Ce mai urzeşte trecutul

Într-una dintre declaraţiile incendiare ale acestei veri, fostul președinte Traian Băsescu a atras atenţia opiniei publice, pe un ton pamfletar, deloc pe ocolite, asupra unei proiecţii cu implicaţii vaste și imprevizibile asupra viitorului românesc. El vorbea atunci despre faptul că „Doi nesăbuiţi din fruntea Statului român vor ca, la Bucureşti, să se construiască cea mai mare moschee din Europa, pe lîngă care să funcţioneze o universitate cu 6.000 de studenţi selectaţi de prin toată lumea arabă“. Chiar și fără remarca acidă la adresa președintelui și a premierului în funcţie, nedumerirea lui Traian Băsescu își păstrează temeiul. Într-adevăr, ce anume ar determina o asemenea decizie? De ce o moschee de asemenea dimensiuni („cea mai mare“!) și o universitate islamică în capitala unui stat mereu creștin, la baza căruia stau secole de lupte și de diplomaţie alimentate de strădania de a opri avansul islamului în teritoriile românești?   Dorinţa de recunoaștere a dreptului – firesc într-o democraţie – la libertatea opiniilor și a credinţelor religioase nu pare să justifice gigantismul și amploarea unor asemenea planuri de viitor. Cred și eu că reacţia politicianului român citat nu vine dintr-o pornire xenofobă și intolerantă cu alteritatea religioasă. Ea se întemeiază însă pe o întreagă […]