Cum a devenit România legionară
Roland CLARK – Sfîntă tinereţe legionară. Activismul fascist în România interbelică
- 03-09-2015
- Nr. 788
-
Iulia POPOVICI
- ISTORIE
- 17 Comentarii
Dintr-o absolută întîmplare, versiunea românească a lucrării lui Roland Clark despre cotidianul Legiunii Arhanghelului Mihail a apărut în contextul tulburatelor discuţii din jurul unei noi legi, care criminalizează cultul liderilor legionari, organizaţia fiind pentru prima dată recunoscută juridic drept o formă locală de agregare a fascismului european. Iar Sfîntă tinereţe legionară tocmai în sprijinul, argumentat, al acestei idei vine: urmărind manifestările ultranaţionaliste (termen – ultranaţionalism – pe care Clark îl preferă, pentru a face diferenţa între „activismul naţionalist românesc paşnic şi reformator“ din secolul al XIX-lea şi mobilizările extremiste de după Primul Război Mondial) în diferitele lor forme de organizare (LANC – Liga Apărării Naţional-Creştine, alianţele partinice Goga-Cuza), pînă la coagularea membrilor şi reprezentanţilor lor cei mai radicali în mişcare legionară, Clark identifică nu doar trăsăturile specifice organizaţiei conduse, iniţial, de Zelea Codreanu, ci şi felul în care aceasta îşi asumă valori şi comportamente specific fasciste (dominate de un simbolism propriu, de fascinaţia pentru violenţă politică şi socială şi pentru adunări de mase, de nerecunoaşterea legitimităţii instituţiilor de stat şi dorinţa răsturnării ordinii sociale etc.). Peisajul politic din România interbelică, spune cercetătorul american, era unul dominat de naţionalism, prin vehicularea căruia partidele tradiţionale, „democratice“, cum ar veni, se promovau pe […]
@Lucid, multumesc de bibliografie, sa vedem daca intra pe lista, io sunt o mulgatoare de vaci multilateral preocupata…am goluri mari in stomac, ce trebuie umplute si abia dupa aia urmeaza golurile in constiinta, vorba clasicului ce fu si el acuzat de antisemitism: existenta determina constiinta…
@Marcel: o postare clara, intemeiata si pe care o sustin! la care as adauga ca, daca vorbim de antisemitism sa nu o legam de vreun subiect colectiv sau sa o asociem unui determinism etno&cultural caci atunci nu se mai intelege care mai este diferenta intre antisemitism si cei care critica antisemitismul in termenii unei teorii a actiunii!
Ati vazut cum aratau subsolurile articolelor inainte de aceasta lege? In presa romaneasca, mai ales la cotidiene, curgeau valuri-valuri de antisemitism, de injuraturi, de porcaiala. Evreii erau trimisi din nou „in cuptoare”, se scria ca la balamuc. Un dezmat de antisemitism infiorator.
Acum, redactiile au devenit mai responsabile, nu mai lasa toate dejectiile. E un castig. Iar cine zice despre „Capitan” ca este mare patriot sa ne spuna in ce tara marii patrioti au fost criminali? O tara nu se construieste prin crima si prin razbunare. „Marii patrioti legionari” de ce l-au omorat pe Iorga? Dar pe Virgil Madgearu? Eu nu vreau sa traiesc intr-o tara unde sa-mi fie frica ca sunt evreu, neamt, armean, ungur, lipovean, tatar. M-am saturat de ideile care se tot vantura ca evreii fac si dreg, ca sunt responsabili pentru toate relele lumii. Ca au fost legionari care au luptat impotriva comunismului nu scuza ca ei au luptat si impotriva democratiei. Sunt solidar cu victima Mihail Sebastian nu cu Nae Ionescu, care-l trimetea pe Sebastian sa patimeasca. Toata demonstratia lui Nae Ionescu din „De doua mii de ani” era un afront catre Sebastian, „esti vinovat, tu si-ai tai, nu trebuie sa ai pretentii la o viata decenta”, nu simti ca te cuprinde „frigul” si „intunerecul”. Asta era mesajul lui Nae Ionescu catre Mihail Sebastian! Nu vreau sa traiesc intr-o astfel de tara, in care fiinta umana este injosita.
Crimele comunismului nu sunt uitate printr-o astfel de lege. Cine spune ca uitam crimele comunismului? Nu uitam, dar nici nu ne putem face ca ploua ca au existat legionari pe care unii ii pun in rama ca „mari patrioti”. Nu asa arata patriotismul, nu exista patriotism criminal.
http://revista22.ro/nou/imagini/150x150s.gif
are mereu argumentul la indemana in sustinerea documentarii
sau invers, nu mai stiu cum e corect
si-l foloseste cu precizia unui laser chiar si cand o priveste pe Beatrice
(asta o stiu de la cineva care-si dadea mai demult cu parerea pe aici; eu nu prea le am pe astea cu poezia si cu fizica și filozofia ingemanate)
respect sincer pentru LUCID și a sa luciditate
Deoarece inteleg ca lucrezi in domeniul sociologiei, iti recomand aparitzia „pandant’ la Polirom pentru cartea lui Clark, si anume ‘ Purificarea natiunii” semnata de Vladimir Solonari, unul din fondatorii miscarii Edinstvo – „cu Rusia pe vecie pana la capat”:
http://www.ushmm.org/research/competitive-academic-programs/fellows-and-scholars/all-fellows-and-scholars/vladimir-solonari-2008
Sunt curios ce parere o sa ai despre descrierea lui Dimitrie Gusti si a lui Sabin Manuila.
PS Sunt convins ca Iulia Popovici nu va omite sa recenzeze cartea lui Solonari.
am ce invata de la dumneata, mereu vii cu *concretul istoric*…
nu am inteles ce ai vrut dumneata sa spui *deci preferinta este evidenta*..
exemplificarile date valideaza aplicatia pe care am facut-o, Thibaut&elly!
despre semnificatia anularii monopolului turcesc asupra principatelor si despre patrunderea strainului pe plaiurile noastre parca am citit in *Burghezia romana* …….multumesc pentru reamintirea ideii…
explicatia lui Radu Ioanid tine de viziunea lui Taubes, printre altii, aia cu *evreii* si *neamurile*…si de contractul ala primordial..nu merg pe drumul asta, nu-si are locul aici…
sa legi antisemitismul cu formarea natiunii romane este o explicatie parsiva,..de parca toata societatea ar fi fost *romantica*…
as lega-o de procesul de modernizare, cand capitalul atrage strainul..adica anterioara momentului politic al formarii statului ..
o repet, cand produci explicatii de acest gen, construind determinisme din astea, nu faci altceva decat sa-i albesti pe *antisemiti*, sa le anulezi responsabilitatea politica in producerea suferintelor si necazurilor evreilor….
cum spuneam, intr-un anume fel tii sa iei locul Tatalui Ceresc, pentru care nu exista distinctie intre mare si mic…o fi si Radu Ioanid un fel de Iordanescu, generalul care se ocupa cu fotbalul si care se inchina in timpul meciului la iconita..adica un sfant pe langa tronul al mare din ceruri…
Stabilirea masiva a evreilor in Moldova s-a facut dupa tratatul de la Adrianopole – 1829 – cand s-a lichidat monopolul turcilor asupra comertului in Principate. Deci motivul a fost in primul rand economic. Trebuie facuta diferenta Galtzia austriaca – Ucraina tzarista. Multi veniti din Galitzia si-au pastrat „supusenia” – era o expresie „de ce vrei sa fii tratat altfel? esti supus austriac?”. Evreii „rusi” (adica supusii tzarului) au avut, precum spui, si motivul fugii de la un antisemitism deseori salbatic in partea a doua a secolului XIX cand incepe o serie de pogromuri cu multe victime; in noua Romanie „nascuta antisemita” dupa cum spune cred Radu Ioanid – nici vorba de pogromuri similare, deci preferinta era evidenta.
Liviu Ornea are dreptate cu ‘ce a fost mai intai: oul sau gaina?” Exista totusi o directa proportionalitate – explicata sociologic si psihologic – intre numarul evreilor si intensitatea antisemitismului. Din pacate firea umana se schimba greu, chiar daca nivelul de educatie creste; avem astazi exemplul islamofobiei starnite de refugiati. Probabil la scara evolutiei umane nu am iesit prea de mult din pestera.
revin cu argumentatia, poate nu am fost io foarte clara…trebuie sa recunosc ca nu am prea inteles ce ati vrut sa spuneti, dar asta se explica cu usurinta avand in vedere faptul ca io-s o clara si inconfundabila mulgatoare de vaci
deci ma duc la Thibaut si Kelly si fac o aplicatie pe grupuri mari….iau in seama *controlul sortii* si *nivel de comparare pentru alternativa*
zic deci ca evreii din Galitia si Rusia au vazut ca nu au * controlul sortii* in respectivele spatii, iar alternativa, Moldova este mult mai atragatoare in oportunitati de viata..si asa au emigrat de-acolo incoace..
daca in acest spatiu ar fi fost un antisemitism ( comportament si nu atitudine) acerb care le-ar fi pus viata in pericol, atunci nu ar mai fi venit in Moldova…
situatia a devenit grea spre imposibila cand in anii premergatori dictaturii antonesciene si dupa aceea, controlul sortii era dificil de realizat, iar oportunitatile de afaceri, legate de asigurarea vietii, micsorate…
evreii au plecat din Romania dupa 1956 intrucat accesul la putere ( controlul vietii) le-a fost micsorat, ca de altfel mai tuturor romanilor, iar Izraelul oferea, ca nivel de compararea pentru alternativa, o viata mai buna…
dar evident ca daca vreau sa-l scot cu basma curata pe Antonescu, o dau pe determinisme care au marea calitate de a albi de responsabilitate orice actor…si ofera o suculenta satisfactie, aceea a invinovatirii globale..
nu intamplator pentru cine joaca rolul lui Dumnezeu nu exista diferenta dintre mic si mare..
ma rog, poate gresesc io in chestii de-astea care presupun multa cunoastere istorica si pe care nu o am…
Nu mai am nevoie de manual sau de alte materiale de specialitate daca citesc opiniile de aici.eu doar atât gândesc aici :antisemitismul romanesc nu e mai mare sau mai acerb decât cel polonez
De ce nu se ocupa locurile vacante de la IICCMER cu cei care comentează aici ?
Nu vreau să intru în polemici, dar nu cred că argumentul dumneavoastră e fără hibă. Mă gîndesc la situația Galiției, cu o populație evreiască numeroasă. Dacă nici pe-acolo nu erau antisemiți cu duiumul…
Încă o dată: nu despre antisemitismul unei regiuni/populații discut, ci doar mă îndoiesc de faptul că a deduce lipsa antisemitismului din existența unei populații evreiești numeroase într-o altă populație/regiune nu e o demonstrație validă.
Oricum, așa raționînd, ajungem la o problemă de tipul „oul sau găina” pe care nu văd cum am putea-o decide. E, așadar, un demers lipsit de finalitate.
evident ca nu putem sa nu vedem ca cresterea exceptionala a populatiei evreiesti intre 1899 si 1930, asa cum rezulta din recensaminte, s-a datorat Unirii!
asta nu slabeste valoarea argumentului…atunci ca exista o populatie evreiasca numeroasa in toate provinciile romanesti, independent de natura guvernarii din acele provincii, se cuvine sa-ti pui intrebare daca nu cumva exista climate reduse de antisemitism in acele provincii!
despre antisemitismul romanesc am tot citit, ba ca a inceput in secolul al XVIII-lea, ba ca a inceput in secolul al XIX-lea, ideea este de a asocia antisemitismul cu patriotismul …
pun prima intrebare: daca fu asa tare antisemitismul romanesc in secolul al XIX-lea, cum se facu ca populatia evreiasca a crescut in acest secol de 25 de ori in Moldova? s-a mai intamplat asa ceva in vreo tara europeana?
a doua intrebare: scotand din istorie antisemitismul real si care nu poate fi pus la indoiala al regimului lui Antonescu, putem vorbi de politici antisemite in spatiul public romanesc?
deci in 1899 avem 257 de mii de evrei! in 1930 avem 729. de mii ( in 30 de ani populatia a crescut de trei ori, imposibil ca acest lucru sa se datoreze sporului natural, ci mai degraba imigrarii! pai cum posibil ca o populatie sa creasca de 3 ori, daca in societate exista antisemitism? )!
in 1948 avem 139 de mii, lipsa datorandu-se politicilor antisemite maghiare si romanesti in perioada razboiului, evident ca aici nu avem ce comenta, ci doar incrimina respectivele politici!
in 1956 recensamantul da 147.000, in 1966, 43000, in 1977 vorbim de 25 de mii, in 1992 vorbim de 9000, iar in 2001 de 5900!
dupa razboi avem plecarile evreilor din Romania! putem vorbi de emigrare pe motive economice ( absenta proprietatii private), dar si politice, absenta libertatilor politice!
motivele legate de emigrarea dupa 1956 sunt motive generale care au fost invocate de toti romanii care au dorit si au reusit sa plece din Romania dupa 1945, ca atare nu putem vorbi de antisemitism si de ultranationalism la nivelul politicilor publice!
ca atare, eu zic ca atunci cand analizam o situatie complexa, sa iesim din prejudecati si stereotipuri!
poate nu pricep eu bine cum sta problema, dar vorba inginerului ,,cifrele vorbesc de la sine”!
amestecand lucrurile, ajungem sa scuzam nenorociri precum cele generate de regimul Antonescu!
asta vrem?
Violenţa legionară şi colaboraţionismul intelectualilor
In opinia romănă publică postdecembristă / după 1990, violenţa mişcării legionare şi instalarea statului legionar stau mult timp în umbra amintirii personalităţilor interbelice, Eliade, Cioran etc.
Violenţa şi antisemitismul ca urmare a ultranaţionalismului autohton romănesc nu se limitează numai la miscarea legionară.
Unde sunt azi cei 700.000 cetăţeni evrei din Romania Mare 1919-1944 / 1945-1989 ?
Cum s-a transformat ultranationalismul legionar în ultranaţionalism naţionalcomunist în NATIUNEA ceauşistă ?
Cine sunt colaboratorii intelectuali autohtoni romăni în perioada interbelică şi în NATIUNEA ceauşistă ?
Alături de A. Păunescu, C.V Tudor în NATIUNEA ceauşistă au mai colaborat….? au făcut concesii… (..”rezistena prin cultură” …?)… problema cu colaboraţionismul intelectualilor pînă 1989 ?
Evreii au fost expropiaţi (legea romănizare 1941 Antonescu), deportaţi ( Cernăuţi 40.000 de evrei 1919…Transnistria 1941..) şi eliminaţi ( 1939-1989 dictatura autohtonă sub steagul legionar şi a cravatelor roşii..). Eliminarea ervreilor 1941-1989 se face cu paşi stabiliţi de stat şi bine cunoscuţi. Eliminarea evreilor înseamnă expopierea proprietaţii evreilor, atac la libertatea şi viaţa evreilor, toate la îndemîna statului dictatorial autohton romănesc…..
Care era atitudinea intelectualilor autohtoni romăni interbelici şi a intelectualilor autohtoni romăni din „rezistenţa prin cultură” în NATIUNEA ceauşistă? Ce s-a intimplat în sens de colaborare cu statul dictatorial 1939-1989 ? Care este atitidinea intelectualilor romăni în aceşti 50 de ani de dictatură de la Bucuresti ? ( ..tendinte puternice de epurare etnică…. evrei, saşi, şvabi, romi…ultranţionalism.. omogenizare etnică…)
Romania europeană a semnat AQUIS communautaire 2007, practic este LEGE după 2007.
Prin cărţi se documenteaza azi fapetele şi evenimentele din Romania Mare în perioada interbelică. Azi „legea antilegionară” e în concordanţă cu spiritul comunitar în UE 28.
Umbra puternică din NATIUNEA ceauşistă care întunecă pînă azi opinia publică şi politica statului, e produsul personalităţilor postdecembriste care sunt la cîrmă în Bucuresti pînă azi. Rămăşiţele ultranationalismul autohton romănesc a ambelor realităţi şi experienţe 1939-1989 sunt şi produsul colaboraţionismului intelectualilor.
Incă o lege ….?
Sau… spritul AQUISULUI comunautaire se traduce în viaţa de toate zilele în Romania Europeană …. de către societatea civică 2015….
Să se schimbe TOTUL în principiu, suntem pentru, …..doar ici colo, în părţile esenţiale să….
Romania europeană şi solidaritatea europeană 2015 în rezolvarea problemei imigranţilor refugiaţi din zone de război… Băsescu spune 2015 … Baconschi spune 2015…
Forma fără fond?
Statul UNITAR (etnic?) centralizat….. şi AQUISUL comunautaire 2015…. vorbe şi fapte.
Dezbaterea vie actuală în Romania europeană 2015 trezeşte speranţe….
Violenţa legionară şi colaboraţionismul intelectualilor…..
Eu cu cine votez?
Nu stiu catzi poseda sau au citit cartea. Primul lucru care sare in ochi este absenta cvasi- totala a referirilor la comunisti si la Rusia sovietica. S-o luam totusi cronologic:
– pagina 25: aflam ca Rusia a ocupat de 8 ori principatele intre 1711 (cand cu Piotr Velikii si Cantemir!!) si 1854 dar ne-a blagoslovit cu „reforme agrare radicale si nepopulare” ?
– pagina 27: „antisemitismul modern in Romania dateaza din perioada valului de imigranti evrei din Galitzia polona in secolul al XVIII-lea” Parol? Ce mi-e 18 ce mi-e 19!
– paginile 25-26: rivalitatile marilor puteri ne blagoslovesc in 1859 cu „recunoasterea independentei Valahiei si Moldovei”, romanii smecheri profitand sa faca Unirea sub „unul dintre liderii revolutionarilor VALAHI de la 1848, Al I Cuza”
Nimic despre afacerea Strussberg (Bleichroeder, Alianta universala israelita), dar se recunoaste caracterul si antisemit al rascoalei din 1907 in Moldova (se pastreaza cifra dovedita mult exagerata de 11 mii de mortzi).
Prima mentiune a comunistilor la pagina 42 cand in 1919 la Iasi” studentii ultranationalisti s-au incaierat cu comunistii” – de unde or fi aparut si astia? Nimic despre atentatul lui Max Goldstein din Senat, de Tatar Bunar, de provocatorii care treceau Nistrul – evident absolut nimic despre URSS, nimic despre activistii pc din Romania sau procesul Anei Pauker et co de la Craiova. Mai e mentionata o ciocnire cu „comunistii” in 1932. In sfarsit, Uniunea Sovietica apare la pagina 234 cand intr-un singur rand se spune ca „Romania a fost nevoita sa cedeze Basarabia si nordul Bucovinei in iunie 1940”. Comunistii apar ca generatie spontanee in martie 1945 cand inlocuiesc fascistii din administratie. Acum legionarii prin Nicolae PATRASCANU incheie un pact de neutralitate cu comunistii. Orice absolvent de Istorie de la noi ar trebui sa stie ca e vorba de Nicolae PETRASCU (ce pregatire o fi avand redactorul cartii?)
Legionarii sunt acuzati si de pogromurile de la Iasi (a identificat Radu Ioanid cateva nume), pogromurile din Transnistria si chiar de la Odessa (e drept aici doar „probabil”, „posibil”, actantii fiind presupusele detasamente de pedeapsa formate din legionari trimisi pe front in linia intai de Antonescu).
Premiera absoluta la pagina 233: in noiembrie 1938 „legionarii foloseau dinamita si grenade pentru a arunca in aer sinagogile si casele, fabricile si teatrele evreiesti”. A auzit cineva pana acum de o singura sinagoga aruncata in aer in NOIEMBRIE 1938? Ca despre teatre, primul teatru evreiesc l-a infiintat legionarul Radu Gyr in toamna lui 1940.
Ca sa nu ma lungesc prea mult, mentionez doar la pagina 256: „majoritatea misticilor care au devenit celebri pentru cat au indurat in inchisoare ERAU COPII in 1941”. O fi fost Valeriu Gafencu adolescent atunci, dar Mircea Vulcanescu, parintele Papacioc, Justin Parvu, Arsenie Boca, Nicolae Steinhardt si ai lor erau sigur de mult adulti.
Ce fel de istoric e Roland Clark? Unul profesionist, adica obiectiv, in niciun caz.
nu am citit cartea, nici nu prea cred ca o voi citi…
istoria aici a fost aceea a statului care a facut societatea…de-aici plecam
Unirea din 1918 a dat iluzia ca ea inseamna cresterea ,,placintei sociale” iar aceasta a fost simulata prin tot felul de decizii politice…
cum placinta sociala nu a crescut in marimea asteptata ( faptul are legatura cu imoralitatea profunda a societatii romanesti cauzatoare de subdezvoltare!) ei bine, tapul ispasitor a fost considerat ,,evreul”!
or mai fi niscaiva factori, nuante, cauze..dar in ansamblu, ar trebui vazut daca a existat lupta impotriva coruptiei dupa 1918, intr-o tara caracterizata prin deficit de moralitate!
are o vorba Montesquieu care spune cam asa, reproduc inexact ideea: daca o societate este corupta si are o guvernare corupta ea este pregatita pentru disparitie!
in cedarile de teritorii, statul roman nu a tras nici un glont pentru apararea lor! este minune dumnezeiasca sa iesi dintr-un razboi pierdut pe front, cu pierderi de 800.000 de oameni, mai bine decat ai intrat!
dar asta e alta poveste…
In acest articol, un recenzent prezinta o monografie despre Miscarea Legionara, o organizatie extremista de dreapta. Un comentator de la subsol ii reproseaza ca de ce nu vorbeste si despre extremismul de stinga. Eu raspund: cum sa nu? Si despre puericultura! Si despre zborul in cosmos! Toate sint subiecte importante – doar ca in alte contexte. Un sofism nici macar subtil e sa schimbi tema discutiei, cind te incomodeaza subiectul.
„intrarea, după Unire, în lupta parlamentară a ţărăniştilor lui Iuliu Maniu (a căror ideologie era marcat naţionalistă)”. Taranistii erau ai lui MIHALACHE, ai lui Maniu erau NATIONALII ardeleni. Cel doua partide au fuzionat la ani buni dupa Unire.
Faptul ca nu pomenesti nimic despre caracterul anti-comunist al dreptei – fie si extremiste – romanesti in conditiile in care agentura enkavedista care-si zicea pc DIN Romania cerea autodeterminarea pana la separare a Ardealului, Basarabiei, Bucovinei si Dobrogei, lamureste pe oricine de partea cui esti. E pierdere de vreme un dialog cu cei ca dumneata.