TEATRU. Corpul femeii ca teren de ocupaţie
- 03-09-2015
- Nr. 788
-
Iulia POPOVICI
- Arte
- 2 Comentarii
În 2012, un grup de parlamentari de dreapta (PDL) propuneau spre dezbatere publică o lege care condiţiona accesul femeilor la întreruperea voluntară de sarcină de participarea la o sesiune de consiliere psihologică (această consiliere fiind deja disponibilă, la cerere, prin legea privind drepturile pacienţilor). „Împachetată“ ca o iniţiativă născută din grija pentru femei şi demografie, propunerea legislativă cuprindea, în nota de fundamentare, afirmaţii despre „dreptul la viaţă“ al embrionului, iar certificatul de consiliere care urma să fie semnat de femeia însărcinată cuprindea formularea: „Am fost informată că avortul înseamnă încetarea unei vieţi, deoarece fătul este o fiinţă umană vie chiar din momentul concepţiei“. Altfel spus, viitoarea lege (susţinută de o pleiadă de organizaţii antiavort, de la Alianţa Familiilor din România la Fundaţia „Arsenie Boca“) pleca de la premisa că embrionul în sine este o „persoană“ purtătoare de drepturi încă din momentul concepţiei, o idee nerecunoscută de CEDO şi nici de actuala legislaţie românească (în conformitate cu aceasta, drepturile persoanei – inclusiv la viaţă – încep odată ce fătul devine viabil şi, prin urmare, poate supravieţui în afara corpului mamei). Pe scurt, o adunare de cetăţeni de bine, aleşi să reprezinte poporul român, le propuneau în 2012 femeilor care doreau să […]
In locul redactiei OC, eu as sterge comentariul de mai sus, salvandu-mi onoarea de revista culturala. Nimeni nu cred ca ar merita sa ii raspunda rational, dar un semnal de indignare tot merita ridicat.
Draga doamna Iulia Popovici,
M-a mirat foarte tare sa vad cum folositi paginile unui saptamanal de cultura pentru a lauda un „proiect” care incalca in modul cel mai grosolan drepturile de autor, folosind, din cate inteleg din textul dumneavoastra, unul dintre textele mele, un Popor de avortoni, fara sa mi se ceara acordul, incuviintarea etc. Drepturile de autor sunt calcate in picioare in cel mai evident mod posibil – desi (!) „proiectul” este super-european, promoveaza valor…ile civilizatiei occidentale, fiind finantat din vreo patru surse. E posibil sa te raliezi unor asa-zise valori europene („avortati, avortati, avortati!”), dar sa incalci la modul grosolan alte valori, cum ar fi aceea a drepturilor de autor? (Despre parteneriatul cu CNB Cosbuc nu am nicio idee in ce consta, desi sunt director adjunct al acestei prestigioase institutii de invatamant preuniversitar).
2. In privinta „dreptului femeii de a avorta” – care este o problema deschisa inca in filosofie, in etica aplicata etc si nu este redusa – dogmatic si simplist – la ideea: copilul – odata conceceput – este proprietatea femeii, ma mira – mai ales la materialistii stangisti – asa cum pareti a fi dumneavoastra, completa lipsa de empatie, incapacitatea de a realiza un rationament extrem de banal, aproape simian, repet mai ales daca refuzati orice misticism, orice sansa ca sufletul dvs, existenta dvs sa fie in vreun fel repetabila.
Asadar, iata rationamentul – 1. toate fiintele umane au fost la inceputuri pachetele embrionare mucilaginoase si neinsufletite 2. eu sunt o fiinta umana. C: eu, Iulia Popovici, fiinta umana, redactor la OC si critic de arta, am fost la inceputurile vietii un pachetel embrionar mucilaginos neinsufletit. O alta concluzie, stimata doamna Popovici, este ca daca mama dvs s-ar fi urcat pe masa de operatie in scopul avortarii (gandindu-se, generos, deschisa la minte si super feminista cum pareti a fi dvs, ca embrionul pe care-l poarta in pantece, id est Iulia Popovici de acum, critic de arta si redactor OC, este doar un pachetel de muci embrionari), dumneavoastra, doamna, nu ati mai fi existat NICIODATA, spre marea, imensa si ireparabila pierdere a culturii romane! Asa ca mai bine ca mama dvs a gandit – cel putin in cazul dvs – mai traditionalist, mai misticist, mai incorect politic. Felicitari pt ca v-ati nascut!