SOFTUL ROMÂN. Crize & Crizanteme
- 03-09-2015
- Nr. 788
-
Şerban FOARŢĂ
- Rubrici
- 12 Comentarii
Nu ştiu dacă se va fi remarcat că Ziua Morţilor, 1 noiembrie, e cauza unor anuale crize (horticole) de crizanteme. Vorba unui poet solemn, A.E. Baconsky: „Convoaie lungi de oameni cu flori de crizanteme/ Pe străzi se văd de-aseară trecînd spre cimitir./ De ce să-mi ascund faţa, zadarnic m-aş mai teme –/ Să cuget la aceste convoaie fără şir…“ Poetul, el, poate să nu se teamă, să nu-şi ascundă faţa: NU face, totuşi, parte din convoi… Convoiul, însă, pare a se teme de însăşi criza crizantemelor pe care Ziua Morţilor o poate cauza. Aceasta, criza,-n temerile sale, baremi (de nu şi-n florăriile din urbe) este, în preajma lui zintîi Brumar, una cît se poate de reală. Crizantemele fiind, cu precădere, flori ale morţilor (şi ale morţii), nu putem fi scutiţi de crizantemeri. Chiar fără conotaţia-i funerară, crizantema poate fi motiv de teamă – Edmond Jabès, de pildă, pe cînd era elev, iar nu poet, se ruga, pe drumu-i către şcoală, să scrie corect cuvîntul chrysanthème! Cred şi eu, de vreme ce termenul acesta cam baroc (şi, eo ipso, complicat) e, în hexagoneză, tran scris etimologic, adică à la grecque. Or, în elină, crizantema e o „floare de aur“ – cf. […]
… domnului „lucid”
O relatare interesanta despre parintele Mihail Avramescu la pagina 8 (sunteti citat si domnia-voastra la bibliografie ca prefatzator):
http://www.curteadelaarges.ro/arhiva/VI_9_58/VI_9_58.pdf
Crima surîde hîtru vag, aceasta-i Tema, zîmbetul e Sfînt !
Crima zîmbind din vremuri vechi
Cum printre flori indiferent de crize
Culcaţi întinşi sub soare ploi
Deasupra sau mîncaţi de Vers-uri
Ne orientăm tot învîrtind în mîini
Busola unui craniu harnic de fildeş strălucind fluid
Ce-n zîmbet pune şugubăţ duiosul „ai” nu „ai” nimic
Habar de veşnica monotonie-a-unei întrebări
Celebră clasică din V-Est şi Antică Delphin prin Nouri
Săltînd prin sudul mărilor Egee-n Est la mijloc
Între A-i fi sau A-i nu fi argonaut sau crizanteme-n vînt.
Ce bine le mai zicetzi! Pana trece criza, ne consolam cu humorul involuntar…
Uite ziza nu e ziza
Piaţa e pustie azi
Piaza bună-a dat cu tifla
Tizei sale piaza rea
https://www.youtube.com/watch?v=vBHfoGrJLqI
Tufănica sperie frica
De a trece printre-atîtea-
n vis real secundă zbor
Poate poezie sunet, şi poem,
Tot ducîndu-ne s-ajungem
Vrînd nevrînd fără să vrem.
Aveti dreptate maestre Serban Foarta ! Dar ce criza de crizanteme vom avea in toamna aceasta fiindca primarul si administratorul cimitirelor au ajuns la puscarie …
… humorului e tot mai mare ! Şi nu prea are vindec…
….greu pe caldura asta – bucuresteana si tenesvareana – ca poetul si cititorul sa fie pe aceeasi lungime de unda. Sincer, m-au indispus frumoasele versuri bacoviene ale lui Tolea Baconski (l-am cunoscut in adolescenta, Doamna sa Clara prin radacini oltenesti mi-era indepartata ruda). Aur-crizantema-criza sa fie o subtila aluzie la prabusirea pretzului metalului din aceste zile? Cat despre supraproductia de flori, trist pentru fiintza umana, dar emblematic pentru noi cei de azi e ca singura industrie in care nu exista crize e cea a kalashnikoavelor.
Inteleg sensibila simpatie fatza de tufanici dar cred ferm ca si in lumea florilor cel mai bun (frumos) trebuie sa domine….piatza.
Aristocratia pare sa inspire mai eficient… Si totusi, nici rudele sarace nu sint nedaruite.
Zeci de ani am trecut pe linga regina noptii si rozele de toamna ale Mamei si am fost “imprintat” de culorile si suavitatea parfumului lor (care , in copilarie, veneau ca o sentintsa: sfirsitul vacantei de vara era dupa colts…). Cu “rozele” de toamna am stat in echivoc o vreme, pentru ca unii le numeau ochiul boului, dar si pentru ca prea multe pareau a voi sa intre in familia lor (tufanele, scinteiute, dumitritse…). Roza de toamna nu cred ca exista, nu stiu daca nu era o “inventie” a Mamei si de nu cumva ea va fi voit sa corecteze/imbunatateasca regionalismul ” rujă-de-toamnă”, pl.“ruji de toamna”. “Ruji” imi pare un termen fascinant pentru ca ma duce unde nu credeam ca o sa ajung: poate fi pluralul regional ambiguu (de la rug-rugi, dar si de la rugă-rugi). Florile astea pot ajunge, dara, si rugi (rugaciuni) de toamna, psalmodiere tomnatica. Nu iesim in pierdere nici cu ochiul boului, desi bou are o presa infioratoare; totusi, in bou avem ou (nici Brancusi n-ar fi putut slefui mai perfect, ou e cel mai ovoidal cuvint). Oul e ceva mai mare decit o margica (generalizez, cel de colibri nu e…, depinde de margica)… Mici minunatii pre limba mamelor noastre. Oaia aia e a ei….
Cum pui/simti parfumurile in muzica (daca nu esti sinestez)? Brassens nu e un melodist (e un nemelodist inrait…) si ii face aristocraticei crizanteme ( ce in angliceasca expeditiva se numeste ”mum” –pron. “mam”, ca un fel de mic, neterminat/neconvingator latrat) un tern serviciu:
https://www.youtube.com/watch?v=EB3eA1Eg9Sc (min 1:22 -2:01 )
Softul crizantemic m-a dus la o descoperire a unei lipse personale: una dintre cartile din biblioteca parinteasca (Madame Chrysanthème –hmm, ca si cum am zice Doamna Crin, pe romaneste) ce a scapat, nu stiu cum/de ce, lecturilor mele, e, se pare, inspiratoarea vestitei Cio Cio-san.
Pina la urma, nu stiu care/cum va fi piata crizantemelor, dar, chiar si la vremuri dramatice, parca nu la criza imi merge neaparat gindul.
Aveţi întru totul dreptate…
Numai că eu vorbeam de altceva.
Imi plac crizantemele, le leg cu toamna tarzie, si le privesc cu drag. Nu le-am asociat niciodata cu o imgine mortuara, ci cu melancolia dupa indestulatòarea fierbinte vara. Veti vedea ca dupa canicula asta care nu se termina, privirea crizantemelor – sa le privesti minute in sir – ne va
usura de caldurile insuportabile. Vine toamna, domnule Foarta, iar vestea e de bine pentru ca toamna aduce cu ea minunatele crizanteme.
Crizantema e si floarea nationala a Japoniei – Operațiunea Kikusui („crizanteme plutitoare”) a fost numita in aprilie 1945 ofensiva sinucigasa a pilotilor kamikaze. Interesant ca crizantema mai e numita margareta de toamna – desigur in onoarea iubitei lui Faust daca ar fi ajuns in toamna vietii.
Aurul khrys a mai dat un produs superb; statuile criso-elefantine din epoca de glorie elena: zeu-zeita cu trup alb din fildes infrumusetat cu ornamente de aur.
Si un regret: Ziua mortilor de 1 noiembrie se sarbatoreste doar in Ardeal sub influenta catolica. Noi, regatenii, o ignoram inca. Dar pe ici pe colo se mai pastreaza Pastele blajinilor cand in barcute de hartie se pun pe rauri – Stix-uri imaginare- oua rosii si felii de cozonac pentru cei trecuti Dincolo.