Festivalul Enescu, comparaţii primejdioase

Prima săptămînă de festival a fost marcată de o axă simfonică avînd evidente virtuţi simbolice pentru cei dispuşi să reflecteze puţin asupra acestor chestiuni. Totul pe fondul unor muzici complexe scrise, în principiu, chiar în perioada în care îşi compunea George Enescu simfoniile.   Zubin Mehta şi Filarmonica din Israel au încîntat publicul, aşa cum au făcut-o de fiecare dată cînd au venit la acest Festival, fie în acest tandem, fie separat, oferind versiuni etalon la Schönberg – Simfonia de cameră nr. 1 în Mi Major op. 9, Bruckner – Simfonia nr. 8 în Do Minor, Mahler – Simfonia nr. 9 în Re Major şi abordînd cu respect Vox Maris op. 31 de Enescu.   Filarmonica din Berlin, pe de altă parte, venea pentru prima oară la Bucureşti, după insistenţe semnificative şi de durată, şi lăsa fără grai o sală întreagă – fie că era vorba despre profesionişti, fie despre amatori într-ale muzicii clasice, făcînd să pălească orice probleme de acustică ale Sălii Palatului şi oferind, sub bagheta lui Sir Simon Rattle, un program strălucitor, de festival cu Britten – Variaţiunile pe o temă de Frank Bridge op. 10 şi copleşitoarea Simfonie nr. 4 în Do Minor op. 43 de […]