„Noi imnuri“ gravitaţiei

În 2015, Svetlana Cârstean a publicat un nou volum de poezie, Gravitaţie, şi în acelaşi timp şi-a reeditat volumul de debut (individual),Floarea de menghină, publicat iniţial la Editura Cartea Românească, în 2008 şi apărut acum, alături de Gravitaţie, la Editura Trei (în condiţii grafice foarte bune). Membru (fondator) al Cenaclului Central şi apoi al Cenaclului Litere al Facultăţii de Filologie din Bucureşti (condus de Mircea Cărtărescu), Svetlana Cârstean a debutat, de fapt, în volumul colectivTablou de familie (Editura Leka-Brâncuş, 1995), alături de Răzvan Rădulescu, T.O. Bobe, Cezar-Paul Bădescu, Mihai Ignat şi Sorin Gherguţ (un volum mixt, de proză şi poezie).Tablou de familie este primul dintre cele două volume colective în care au debutat cenacliştii Litere, după modelul mai vechiului Desant optzecist – cel de-al doilea volum este Ferestre 98 (Editura Aristarc, Oneşti). Alături de colegii săi, Svetlana Cârstean aparţine – să-i spunem – generaţiei ’90, care vine pe filiera directă a optzeciştilor (Mircea Cărtărescu, mentorul Cenaclului Litere, fiind el însuşi un optzecist de prima ligă). Fără violenţele de limbaj şi visceralitatea douămiiştilor, dar mai directă decît optzeciştii (preluînd însă de la ei biograficul, detaliul cotidian), poezia Svetlanei Cârstean afirmă o voce distinctă şi puternică, ce s-a făcut remarcată încă de […]