INTERSECŢII. Un suprarealist englez, în interbelic

David Gascoyne, care va deveni unul dintre cei mai importanţi poeţi suprarealişti de limbă engleză din secolul al XX-lea, îi scria lui Benjamin Fondane, în vara anului 1937, o lungă scrisoare pe care o începea cu o foarte sinceră şi naivă introducere: „Il n’y a pas la moindre raison pour que je vous écrive; je ne vous connais pas; je ne suis pas des ceux qui écrivent comme par hazard à des auteurs qu’ils ont lus. Cependant, je ressens un grand désir de communiquer, de signaler quelque fait à quelqu’un“  (1.) Poetul de 21 de ani, la acea vreme, recunoştea că nu există de fapt nici un motiv pentru a-i scrie unui străin, dar se simte foarte singur şi are nevoie să-şi împărtăşească gîndurile cuiva în care are încredere. Tînărul autor britanic îi explică lui Fondane (ştia el, în acel moment, vîrsta destinatarului?) că lectura cărţii sale despre Rimbaud (Rimbaud le voyou, publicată la Paris în 1934) l-a determinat să-i scrie scrisoarea; mai tîrziu, Gascoyne va declara întrun interviu că: „dintre toate cărţile despre Rimbaud pe care le-am consultat la acea vreme, cea a lui Fondane s-a dovedit a fi cea mai dramatică, cea mai clară“  (2.) Fondane, în răspunsul […]