Morţii din magazia istoriei
- 18-09-2015
- Nr. 790
-
Marius OPREA
- ISTORIE RECENTĂ
- 6 Comentarii
Dimineaţa zilei de 31 august a acestui an a fost pentru mine una care se dovedeşte greu de uitat. Cu o zi înainte, chiar de ziua Sfîntului Alexandru, mă despărţisem de fiul meu Alexandru, care are zece ani şi de şapte trăieşte în Germania, după o vacanţă în doi de neuitat. La Sibiu, unde ne-am despărţit, nu departe de aeroport este o autogară în care zilnic, cu o precizie de ceasornic, un microbuz opreşte la trei fără un sfert în orele amiezii şi are o destinaţie precisă: Cîmpeni, Alba. În mijlocul Ţării Moţilor, la cîţiva kilometri de celebra Roşia Montană. Am urcat în acel microbuz pentru a începe o călătorie care nu s-a încheiat încă în mintea mea. Impactul emoţional a fost atît de puternic, încît retrăiesc zilnic momente ale acestei călătorii de-a dreptul iniţiatice. Scurtă istorie a fericirii tragice Am spus deseori că, de cînd am început căutarea victimelor comunismului, a celor ucişi de Securitate sau a celor care au murit, în condiţii de exterminare, în temniţele comuniste, am trăit, în mod paradoxal, momente de fericire atunci cînd i-am găsit, în cele din urmă, după căutări uneori istovitoare, pe cei morţi. Aceste căutări ale victimelor constituie una dintre cele […]
Ar trebuii reintrodusa pedeapsa cu moartea pentru tortionarii neamului romanesc…
Inexactitrati: a fost atacata Perceptia din Teius, nu aceea din Turda; la Grosi, in timpul atacului, se aflau numai doi studenti, Alexandra Pop si Petru Decean, sotii Maier nefiind studenti; Grosi se afla la sub 1300 m altitudine si nu este un varf de munte, ci un anumit loc de pe Muntele Mare,- cu varful cu acelasi nume – 1825 m altitudine; in acest loc, numit Grosi, nu era nicio poiana in anul 1949, creeandu-se una, prin taieri de brazi, dupa anul 2011, chiar in jurul locului gropii comune a partizanilor ucisi miseleste;
nu am fost nepot al lui Petru Decean, ci var din frati, iar dintre stranepotii lui de var primar a fost acolo prezent unul singur,- Liviu Mihai Decean, Petru si Alin Stanea fiindu-i consateni din Mihalt si nu stranepoti.
Omisiuni inadmisibile: sapte au fost cei prinsi, judecati, condamnati la moarte si executati prin impuscare la Sibiu, intre ei fiind si Dabija Nicolae, apoi ingropati intr-o groapa comuna, dar dezhumati dupa 1989 si reinhumati oficial in Cimitirul Central din Sibiu, cu onoruri militare, unde li s-a construit, firesc, si un Monument Memorial;
dupa cei cinci s-a sapat cu un utilaj greu cu dubla functiune – excavator si buldozer – cateva ore, in 31 aug 2015, excavandu-se inutil circa 200 metri cubi de pamant, de dimineata pana dupa ora 13. Dupa aceasta ora, eu personal, orientandu-ma dupa chiar desenul din dosarul de la CNSAS atasat Comunicatului de presa al IICCMER, la ora 13:20 am identificat groapa comuna, incetand astfel sapaturile cu excavatorul, ele continuand, normal, cu unelte arheologice adecvate dezhumarii;
procurorul militar a sosit la fata locului, la lucru gata facut, in
02.09.2015, cu mare intarziere si a avut un comportament securistoid, spunandu-i preotului greco-catolic acolo prezent ca \\\\\\\\\\\\\\\”locul preotilor este la biserica\\\\\\\\\\\\\\\”, refuzand sa-i permita sa faca o scurta slujba religioasa, ceea ce, totusi s-a intamplat la insistentele mele, ajutat de Marius Oprea, care, afirmativ, i-ar spus in particular acestui militar procuror \\\\\\\\\\\\\\\”bai, te bag in Maica Precista, daca nu-l lasi pe preot sa-si faca treaba\\\\\\\\\\\\\\\”, mie spunandu-mi ca am avut noroc cu el (Marius Oprea) ca este un bun negociator;
tot militarul procuror securistoid, insotit de politisti si jandarmi, desi nu era prezent sau iminent niciun pericol pentru nimeni – scheletele martirilor au stat o noapte intreaga (unu spre doi septembrie) partial dezhumate, nepazite si nimeni nu s-a atins de ele -, a fost acela care a rostit fatidica replica \\\\\\\\\\\\\\\”sapam dupa oase la cererea unei babe nebune\\\\\\\\\\\\\\\”,- adresata sorei martirului Petru Decean, Maria Decean (86 ani), care nu voia sa se departeze de groapa comuna la cererea acestui procuror;
preotul ortodox din Bistra a refuzat sa participe la slujba, datorita prezentei acolo a preotului greco-catolic!
Stiu, le este greu profesionistilor sa recunoasca meritul unui amator de a fi descoperit groapa comuna, cat si sa-l critice pe securistoidul procuror militar (unde este Marius Oprea – vanatorul de securisti de altadata?!), negandindu-se, insa, ca am trait destul in minciuna pe vremea prea de curand istoric apusa si ca adevarul trebuie spus, oricat ar fi de dureros ar fi el. Supozitia mea ca s-a dorit distrugerea cu excavatorul a celor cinci schelete de eroi martiri ai neamului, cu excavatorul si sa nu se mai poata identifica niciunul, ca asta se intampla daca se ajungea sa se sape in groapa comuna cu acea cupa imensa (avand sute de kg in greutate), supozitia, deci, ramane/este o simpla supozitie?
Cu destula amaraciune,.
M. Decean
O mare realizare pentru aceasta institutie guvernamentala. Felicitari IICCMER, felicitari domnului profesor Radu Preda si intregului colectiv de cercetatori si colaboratori implicati. Recunostinta deosebita pentru persoana din cadrul institutului care a fost de fapt artizanul acestei misiuni indeplinite cu succes.
Nicolae Dabija a fost un adevarat erou al Armatei Romane si al Poporului roman. Drept rasplata, a murit ciuruit de gloantele unui regim criminal. Ce s-a intamplat recent in Apuseni reprezinta o reparatie morala pentru toate victimele regimului comunist. Cinste si onoare d-nului profesor Petrov si echipei sale, d-nului Oprea, dar si Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, care prin aceste activitati deosebite de cercetare isi justifica pe deplin existenta.
Eroul respingerii debarcarii sovietice in peninsula Taman -Dieppe-ul rusesc: \”Mihai Viteazul\”, doua Eisen Kreuz si o Deutsche Kreuz in Gold (decoratie data doar la 22 militari non-germani – de la romani generalului Avramescu). A aparut acum catziva ani in colectia Commando traducerea unei cartzi a unui german despre dezastrul sovietic de la Ozereika, in care Dabija e personaj principal. Ce film a la Spielberg s-ar putea face despre capitanul Dabija luptand la Ozereika! Pacat ca nu stim sa ne pretzuim marii eroi.
Raportul special pentru propunerea de decorare cu Ordinul „Mihai Viteazu” clasa a III-a a căpitanului Dabija Nicolae din Regimentul 38 Infanterie, întocmit de comandantul Diviziei 10 Infanterie, generalul Sava Caracaş, la 9 februarie 1943:
„Căpitanul Dabija Nicolae, comandantul Companiei 5 din Regimentul 38 Infanterie, a dovedit, pe timpul debarcării inamice din noaptea de 3/4 februarie 1943 şi următoarele 4 zile de luptă, un exemplu înălţător de vitejie, destoinicie şi devotament în luptă. În îndeplinirea misiunii de a apăra coasta mării cu compania sa în sectorul Iushnaia Ozereika, căpitanul Dabija, rezistând dârz 3 zile şi 4 nopţi, încercuit de un număr inamic mult superior ca număr şi care a atacat însoţit de numeroase care de luptă, a reuşit să neutralizeze şi să reţină asupra punctului de sprijin ce comanda focul şi forţele inamice şi astfel să uşureze înaintarea rezervelor. În timpul atacului, căpitanul Dabija, după 4 zile de încercuire, ia comanda tuturor trupelor şi atacând concentric inamicul reuşeşte a-l nimici complet. Este de remarcat că acest înalt spirit de îndeplinire a misiunii până la capăt l-a împrumutat şi subalternilor, întrucât peste unul din punctele sale de sprijin inamicul a trecut, distrugându-l în întregime, fără ca un singur om să dea înapoi, iar cele două puncte de sprijin comandate de 2 subalterni au rezistat eroic, sub directul său impuls, timp de 4 zile, trecând apoi la atac cu un elan indescriptibil şi nimicind pe inamic până la unul. În acţiunea sa, căpitanul Dabija a transformat debarcarea celei mai bune brigăzi sovietice, dotată cu care de luptă americane, într-un eşec total, producându-i: peste 800 sovietici morţi, răniţi sau prizonieri; 31 care de luptă distruse; 1 şlep cu benzină distrus; 1 şlep cu autoturisme nimicit şi peste 40 de ambarcaţiuni intacte, de provenienţă engleză, capturate. Prin rezistenţa sa eroică şi reacţiunea violentă, căpitanul Dabija a asigurat menţinerea întregului front al Caucazului de Sud şi în special a Novorossiskului, care în cazul când importanta acţiune a inamicului ar fi reuşit, primejduia întregul plan de acţiune al Înaltului Comandament, care se sprijină pe garantarea litoralului până la sacrificiu. Pentru aceste motive şi pentru o recompensare binemeritată a înaltelor fapte de arme săvârşite de căpitanul Dabija Nicolae, îl propun la decorarea cu Ordinul «Mihai Viteazu» clasa a III-a” (D.ec.E., dosar nr. 338, ff. 16-17.
Impresionant si extrem de interesant, o poveste de istorie reala, de mare actualitate si cu conotatii dureroase. Ma bucur ca d-nul Oprea a facut echipa cu cercetatorul clujean Gheorghe Petrov si cu fostii studenti ai acestuia, Paul si Horatiu, care ii sunt alaturi de vreo doua decenii. Niste oameni deosebiti care pun mult suflet in ceea ce fac.