TANDEM. Vox animae

Vox animae     „«Le coeur a des raisons que la raison ne connaît point», spune Pascal… Or, aici, e o imagine a dificultăţii (tot mai mari) de a accede la afecte în lumea tot mai complicată, mai materială şi mai raţională în care trăim noi…“                                              Tudor BANUŞ     Se uită la machetă şi nu prea ştiu ce vede, se uită ca strategul la lada cu nisip, ca Gulliver la ţara pitică – şi nu-i chip să poată să-nţeleagă ceva din ce se vede. E un savant în slujba niciunui alt guvern decât al unei inimi ajunse,-n fine, cord, ceea ce e, desigur, magnificul record al unei lumi visate, pe vremuri, de Jules Verne. Să nu v-aud că asta e-o poezie soră cu proza – căci de vină nu-s eu, nici mă disculp că am ajuns, pe masa Dlui Dr Tulp, desenul unei inimi ce-aduce, insonoră şi galbenă, cu-acela, de forma unei pungi de muşchi, al unei sepia vulgaris… Daţi-mi pace, căci am ajuns mai tare decât o carapace de broască hibernândă în, tot mai reci, nopţi lungi. Sunt inima pe care o ausculţi: tic-tac, făr’ s-o asculţi; şi care, ajunsă cord sau card, în loc de-afecte, are […]