Luminăţia Sa, Dan Nasta

S-a stins unul dintre cei mai însemnaţi oameni de teatru și colecţionari din România: Dan Nasta. Atunci cînd vorbeam cu el îi spuneam: „Luminăţia Ta“. Iar lui îi făcea mare plăcere, mai ales că interpretase, pe scenă sau pe ecran, multe roluri de voievod sau mare boier. Cum i te-ai fi putut adresa altfel? Prin simpla sa apariţie impunea acest apelativ al supremei nobleţe: falnic, grav, expresiv, categoric, neclintit, statuar. Un adevărat principe! Un om din alt veac – și chiar așa era, prin nașterea sa la finele celei de-a doua decade a secolului al XX-lea, imediat după înfăptuirea României Mari –, deși prin alură și maniere era mai apropiat de veacul al XVIII-lea. Pasiunile și cunoștinţele sale enciclopedice îl desemnau ca pe un demn urmaș al Iluminismului.   De cînd îl cunoșteam? Greu de precizat. Apariţia sa distinsă, silueta suplă, seniorială, se leagă de primele mele amintiri din lumea spectacolului. Era prin 1959 sau 1960 cînd, la un festival naţional de teatru, l-am văzut prima dată. Părintele meu, portretistul de caracter Silvan – care, în acea vreme, demis pe criterii politice dintr-un institut de proiectare, își cîștiga existenţa colaborînd la periodice de cultură –, se preocupa de formaţia mea […]