FILIT 3: ingenios şi bine temperat
Impresii de la cea de a treia ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere de la Iaşi
- 09-10-2015
- Nr. 793
-
Alina PURCARU
- Actualitate
- 1 Comentarii
Evgheni Vodolazkin dînd autografe la FILIT Un concertino impecabil acordat a fost FILIT-ul de anul acesta, în ediţie restrînsă şi fără pleiada de staruri ale literaturii străine care făcuseră marca Festivalului în anii trecuţi. După ce şi-a cîştigat o reputaţie de invidiat, fiind cotat, după doar două ediţii, ca unul dintre cele mai puternice festivaluri din Sud-Estul Europei, Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere de la Iaşi a fost suspendat, de organizatori, în vara trecută, reluat fiind, într-o ediţie restrînsă, după valul de susţinere venit dinspre breasla literară din întreaga ţară. S-a scris mult, la momentul respectiv, şi despre suspendare, şi despre reluare, şi despre motivele pentru care s-a petrecut fiecare dintre aceste momente din viaţa FILIT-ului, aşa că nu voi relua nici una dintre discuţii. Esenţial rămîne faptul că o a treia ediţie s-a întîmplat şi că nu a lăsat nici o clipă senzaţia de improvizaţie, chiar dacă timp pentru pregătiri a fost mult mai puţin, de astă dată. Scriitorii invitaţi, cei mai mulţi români, traducătorii, criticii, jurnaliştii şi cititorii au avut parte de o scenă prietenoasă, profesionist pregătită, de pe care au împărtăşit ceea ce îi defineşte: interesul pentru literatură, problemele comune (în special traducătorii străini, […]
Riscul de a spune intr-o suflare cam tot ce a reprezentat FILIT 3 provoaca cititorului articolului impresia ca este napadit de un ghem incalcit de informatii fatalmente subiective , in care chestiunea promovarii deficitare a unor autori romani in viata , traducerea romaneasca nu-si prea gasesc locul , ci se amesteca cu lauda muzeelor, cu „focusarea” pe traducatorii straini , dezbaterea lui Ghiu, numeroase platitudini( traducatorii, mediatori culturali etc., etc.) ori aspecte surprinzator expediate si rau apreciate („SIMPLUL fapt ca nu vor reusi sa le vanda”, ref. la edituri..[subl mea].)
E drept ca d-na Alina Purcaru noteaza in fuga cum ca toate evenimentele prezentate ar merita in parte relatari de sine statatoare, numai ca procesul- verbal impanat cu „focusarea” pe Evgheni Vodolazkin si Patapievici , netemperate, nu servesc importantei si seriozitatii unui necesar eveniment legat de literatura romana si de traduceri.