Gena „altruistă“?

Meditînd la tema „Ce e omul? Cum ar trebui să fie?“, m-am întors la faimoasa carte Omul, fiinţă necunoscută(1936) a medicului şi biologului Alexis Carol, reţinînd de acolo o cerinţă fundamentală, specifică omului, nemaipomenit de actuală: „Simţul moral nu este mai puţin indispensabil ca simţul văzului sau al auzului“. Dar, vai, noi nu am fost înzestraţi de la natură cu un asemenea organ de simţ. „Simţul moral“ e un construct cultural, tradus prin coduri. Un organ natural de acest gen mai curînd ar surpa însăşi şansa supravieţuirii, bruind selecţia naturală. Apoi, la limită, comandamentul biblic „Să nu ucizi!“ nu ar trebui să se refere doar la oameni, ci şi la animale. Culmea cinismului: să vezi în magazine pui pentru gătit, cu menţiunea, pe ambalaj „Puiul fericit“! Mă rog, depinde din al cui punct de vedere priveşti chestiunea.   Răsfoind, recent, cartea intitulată Despre natura umană de Edward O. Wilson (traducere Gabriela Deniz, Editura Herald, 2013), scrisă sub unghiul psihologiei evoluţioniste, constat că dezbaterea natură/cultură ajunge la un punct critic, formulat astfel: „Poate evoluţia culturală a valorilor etice să înlocuiască evoluţia genetică?“. Îndoielnic, crede autorul. „Genele sînt cele care ţin cultura în lesă [s.m.], deşi lesa este foarte lungă, valorile sînt […]