Opt

Tema eseului de faţă o constituie una dintre dilemele recurente ale specialiştilor în etimologii sau ale internauţilor: cum se explică faptul că în majoritatea limbilor indoeuropene cuvîntul opt se află în imediata proximitate a cuvîntului care desemnează noaptea? Într-adevăr, similitudinile sînt surprinzătoare, după cum urmează:  Engleză: eight/night Franceză: huit/nuit Franceza veche: oit–uit/noit–nuit Italiană: otto/notte Spaniolă: ocho/noche Olandeză, germană: acht/Nacht Germana veche (din care derivă ambele de mai sus): ahtô/naht Occitana: uèch/nuèch Portugheză: oito/noite Suedeză: aetta/natta Walonă: ût/nut şi, last but not least, română: opt/noapte.  Cei care cercetează aceste similitudini sînt intrigaţi şi de o întrebare colaterală: cum se face că majoritatea limbilor indoeuropene au un cuvînt comun – sau măcar similar, înrudit – pentru noapte, dar denumesc în mod diferit ziua? Consecinţa e cutumiară, are rădăcini mitologice şi se reflectă în calendar, ca de pildă în cel iudaic, unde ziua începe nu cu zorii, ci odată cu lăsarea serii din ziua precedentă. Adică, Shabatul începe vineri seara, nu sîmbătă dimineaţa, Caesar observînd ceva similar (în De bello Gallico) la germani, care încep ziua la lăsarea întunericului din seara precedentă, nu atunci cînd răsare soarele. Datorită unei foste masterande, care trăieşte în Arabia Saudită, find căsătorită cu un egiptean (Valentina Vodnar), […]