Elogiul spiritului critic

Garabet Ibrăileanu scria, în urmă cu mai bine de un secol, un studiu care rămîne în continuare extraordinar de actual pentru diagnosticarea spiritului critic la români. Ibrăileanu concluziona cu tristeţe că românii au cunoscut spiritul critic numai ca o influenţă occidentală tîrzie, lansînd o întrebare care este astăzi mai acută ca niciodată: oare vom rămîne un popor oriental, lipsit de raţiune şi predispus spre obedienţă oarbă, sau vom deveni parte a civilizaţiei europene, întemeiate pe dialog raţional şi critic?   Aşa cum observa şi redactorul revistei Viaţa Românească, în România toţi se tem de contradicţii – şi cei aflaţi la stînga, şi cei din dreapta politică. Vedem cum stînga de la noi nu îl mai lasă pe junele care a generat adversitate la congresul naţional să mai intre „la partid“. Politicienii de dreapta ignoră cu bună ştiinţă orice formă de critică, închişi în discursul lor autosuficient. Nici la stînga, nici la dreapta nu există predispoziţie pentru dialogul polemic. Spiritul critic, singurul punct de sprijin pentru a putea distinge valorile De fapt, România nu a avut o disidenţă reală în perioada comunismului tocmai pentru că spiritul critic a fost înlocuit de un soi de colaboraţionism estetizant, în care intelectualii au preferat […]