De ce nu fac parte din generaţia „tinerilor frumoşi“
- 11-11-2015
- Nr. 798
-
Silvia DUMITRACHE
- Actualitate
- 3 Comentarii
Am ieşit în stradă pentru că am dorit să mă manifest astfel în semn de solidaritate pentru victimele tragediei din clubul Colectiv, dar, pe măsură ce au trecut zilele, am simţit tot mai mult că evenimentul iniţial rămăsese un pretext, se transformase într-o idee filozofică a binelui care luptă împotriva răului. În „piaţă“, din grupul oamenilor sincer afectaţi de tragedie, al oamenilor care chiar nu mai suportă sistemul şi vor cu adevărat să schimbe ceva nu au lipsit cei la care am observat aproape o bucurie că aşa ceva s-a întîmplat pentru ca, astfel, să existe un motiv pentru revoltă. O masă pestriţă de oameni care ar fi putut să formeze un tablou frumos şi sănătos al societăţii noastre care, nu-i aşa, în sfîrşit s-a trezit a devenit un mix de idiosincrasii personale. În a treia zi de proteste, abia dacă se mai striga „Colectiv!“. Am crezut că se iese în piaţă pentru a se atrage atenţia asupra problemei la zi – siguranţa spaţiilor publice şi situaţia spitalelor, dar, din punctul meu de vedere, a fost o revoluţie confiscată. Ajunsese, la un moment dat, să se strige orice, trebuia doar ca cineva să dea ritmul. În acea vrie, şi „Jos, […]
cel puțin la sănătate, dorința lui Lucid de a avea guvern de tehnocrați s-a îndeplinit!
vorba unuia pe un forum: de ce la educație nu am avea un absolvent de școală profesională?
facem demonstrații, declamăm revoluția tinerilor ca să sfârșim, vorba lui Hegel, în dictatura subiectivității…
în mare, vă dau dreptate…de altfel, pe forumul doamnei Mușat am și scris: ,, nenorocirea de la *Colectiv* a devenit deja o platformă politică, nicidecum una morală, legată de conștiința vinovăției, profesionalism, rostul statului, al bisericii, iar zgomotul dezbaterilor politice va astupa cât de curând teribila dramă!”
înclin să cred din ce în ce mai mult, citindu-vă rândurile, de declarația senatorului Ioan Ghișe pe care am citit-o în Cotidianu…
ceva totuși s-a învățat, mai bine zis, a pătruns în conștiința publică, anume că un guvern trebuie să cadă dacă se produce o catastrofă de genul celei de la ,,Colectiv”…
poate și Biserica Ortodoxă a învățat ceva, deși ceea ce s-a citit azi la Mitropolie, nu prea m-a convins…ea continuă să creadă că oamenii trebuie să urce Dealul Mitropoliei, nu să coboare ea în societatea civilă…
am speranța că funcționarii din domeniu vor fi mai atenți când dau avize…
am însă îndoieli că din dramaticele evenimente de la *Colectiv* vor învăța ceva alți funcționari, de la alte *specialități*..sau că patronii vor pune analiza primejdiei și a riscului, atunci când demarează o afacere…
la modul național de profesionalizare, se învață numai prin șoc, adică grație unui accident, a unei nenorociri..
în acest context, protestele nu produc consecințele dorite, nu poți, prin protest să produci o modificare a mentalității profesionale a oamenilor….
bătălia se duce la nivelul organizațiilor, firmelor, instituțiilor…protestele nu au cum să modifice cultura organizațională la acest nivel…
într-un anumit sens, protestele sunt o expresie a lenei ..o scurt-circuitare a unui efort continuu, de schimbare la nivelul intermediar al socialului…ele sunt *directorate de conștiință* nu *examene de conștiință*…
într-un anume sens, lucrurile seamănă cu o schiță umoristică a lui Zoscenko, în care echipajul, salvat pe o barcă, protestează împotriva deciziei căpitanului de vâslire și stabilire a rației de apă și pâine, pe motivul ,, dar de ce am făcut noi revoluția?” , oamenii sfârșind morți de foame și de sete..
idei, preocupări, frămîntări sunt ale unui tînăr/ tinere aparținînd generației tinerilor frumoși de azi