Atît marii moralişti – Teofrast, Epictet, Seneca, Marc Aurelius, Montaigne, Pascal, La Bruyère, La Rochefoucauld sau Cioran –, cît şi oamenii comuni, cît de cît reflexivi (şi, în fond, aceştia, oamenii obişnuiţi, reprezintă nici mai mult, nici mai puţin decît mulţimea tăcută sau auzită a condiţiei umane dintotdeauna şi de pretutindeni), au observant adeseori că persoanele puse să aleagă între a fi apreciate pentru inteligenţa …