Să vorbim despre responsabilităţi (II)
- 18-11-2015
- Nr. 799
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 6 Comentarii
Presa: între isterie şi mahala În presa autohtonă, aproape totul este „senzaţional“, „excepţional“, „exploziv“, „dramatic“, „de necrezut“, „cutremurător“, „incredibil“. Cu maeştri precum Ion Cristoiu şi Dan Diaconescu (multiplicat la nesfîrşit în presa scrisă şi în emisiuni TV), cu „acoperiţi/descoperiţi“ ca Robert Turcescu şi Dan Andronic, cu predicatori gen Mihai Gâdea şi Rareş Bogdan, cu analişti politici de calibrul lui Sebastian Lăzăroiu şi Cristian Câmpeanu – şi mă opresc, deşi lista e departe de a fi completă – nu e de mirare că presa de la noi s-a deprofesionalizat constant, tirajele ediţiilor tipărite şi ratingul emisiunilor TV fiind din ce în ce mai mici. Nici mediul virtual nu a scăpat de invazia „postacilor“, a bloggerilor legaţi ombilical de diverse personaje politice, reconvertiţi la comentariul politic, în dispreţul total al independenţei şi al profesionalismului, după ce au prestat ani la rînd servicii preferenţiale. Diferenţa între jurnalismul practicat, de pildă, în Franţa şi cel etalat în presa autohtonă este ca de la profesionalism la analfabetism: în ceea ce priveşte deontologia, etica, stilul. În România, investigaţii jurnalistice autentice vezi doar în cazuri izolate, numărul celor care au interesul şi curajul să caute dincolo de aparenţe şi de „zvonuri“ sau „surse“, lipsite de orice credibilitate, […]
Sa nu il uitam pe Sabin Gherman, prezentatorul emisiunii Romania de la A la Z de pe postul Look Tv. Si el a avut curajul sa-l atace frontal pe chelnerul Oprea. Recomand emisiunea.
Presa franceză? Mă tăvălesc de râs… Blondele de la Paris sunt, n’aşa, mult mai blonde decât ale noastre?
Altfel încep să mă obişnuiesc cu atacurile din ultima vreme la libertatea de expresie din România, oricare şi oricum ar fi ea. Văd că şi internetul vă stă, mai nou, în gât. Aveţi nostalgia Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, care să facă ordine, nu? Ce tot atâta libertate!
Salutar – şi lucru rar pe la noi – că se mai spune lucrurilor pe nume şi când vine vorba de presă şi societatea civilă. Referitor la societatea civilă aş simţi însă nevoia unei nuanţe în plus la responsabilitatea pentru prestaţia pe drept cuvânt criticabilă a unei părţi a ei. Mai precis, vorbind despre „foarte multele organizaţii non-guvernamentale” aş face distincţie între ONG-urile „de atitudine civică” (gen Alianţa Civică şi Grupul pentru Dialog Social) şi cele „specializate” (de ordinul sutelor – de mediu, pentru drepturile omului, pentru drepturile animalelor, pentru apărarea şi conservarea patrimoniului, de „prestaţii sociale” etc etc). În privinţa primelor, da, observaţiile mi se par foarte judicioase şi bine venite. Şi aş fi fost chiar ceva mai explicit dat fiind, între mai multe altele, faptul că mai tinerii cititori ai Observatorului cultural nu prea mai au de unde să ştie principiile pe care intelectualii afiliaţi GDS şi AC le asumaseră la începutul anilor 90; pentru a le abandona aproape cu totul după niciun deceniu (şi chiar a le transforma uneori în contrariul lor pe timpul mandatului fostului preşedinte). Faptul că astăzi avem „elita politică” pe care o avem se explică în bună parte prin aceea că timp de un sfert de veac am avut „elita intelectuală şi civică” pe care am avut-o – o inteleghenţie care, faţă cu o realitate atât de crudă, în post-comunism s-a văzut nevoită să-şi facă merite mai mult din ceea ce n-a făcut şi n-a scris în comunism decât din ceea ce a facut şi scris. Având grijă, însă, în acelaşi timp, să marginalizeze pe oricine lângă care propria lipsă de legitimitate ar fi devenit prea patentă. Nu intelectuali ca aceia ai AC şi GDS sunt primii răspunzători că modele precum Regele Mihai, Paul Goma şi atâţia intelectuali deţinuţi politici au fost şi sunt ascunse unei societăţi care avea o nevoie dramatică de ele? Nu tot ei sunt în mare măsură responsabili că „decomunizarea României” a fost şi a rămas o amară fantasmă a ultimului sfert de veac? Cea mai importantă publicaţie de orientare anticomunistă, România liberă – ce fusese timp de mai bine de un deceniu tribună multora dintre intelectualii AC şi GDS, cu aceeaşi orientare declarată – a încăput de ani buni pe mâinile unuia dintre cei mai veroşi oameni de afaceri, despre care există indicii că a fost agent al Securităţii în Occident; apropo, a fost acesta un securist bun, care trebuia premiat, iar altul (întâmplător chiar soţul editorialistei!) un securist rău – despre care lumea nu trebuie să afle că, spre deosbire de noi, a fost deţinut politic la Aiud?
” tirajele ediţiilor tipărite şi ratingul emisiunilor TV fiind din ce în ce mai mici”
Observator cultural vinde „pe bune” mai mult de 500 de exemplare pe numar?
BOALĂ morbidă, virus Permanent
Confundîndu-se GRAV ceea ce Este în REALITATE Această Fiinţă numită „om”
cu ideea superbă a Facerii Lumii, Sacrificiului şi a SACRULUI !
Precum se amestecă unele cu altele uitînd iresponsabili simplul şi esenţialul ADEVĂR
Cum
NU Există BEZNĂ-n Univers
Totul fiind O LUMINĂ inconfundabilă.
Întunericul inoculat creierului, inimii şi spiritului din Noaptea Căderii
Nu mai poate fi judecat şi nici înţeles nici măcar o Fărîmă.
FIINŢA care-am fost Cîndva a fost de dincolo de Timp atît de adeseori modificată „genetic”
Încît PROFANAT a devenit ceea ce i s-a programat să Profaneze :
„CUVÎNTUL şi IUBIREA”
Totul a devenit astfel,
INCOMPREHENSIBLE : O ŢINTĂ !
Mare, teribil cuvânt: responsabilitate. Aproape tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru îl desemantizează, până la a-l face de nerecunoscut. Adică îl aneantizează. Insul trăitor la această întretăiere bimilenară se complace într-o perpetuă infantilizare, incompatibilă cu tragicul responsabilităţii. Renunţând cu ţanţoşă inconştienţă atât la anticul hybris, cât şi la iudeo-creştinul păcat originar, entitatea egoistă care exultă la ireala denominaţie Homo sapiens a ajuns într-o fundătură istorică şi spirituală, de care dă bine seama firul de nisip în universul vizibil şi pe care vremelnic locuieşte: planeta Terra. Pângărind tot ceea ce atinge, umanul iresponsabil va mai executa câteva spectaculoase zvârcoliri, înainte de a se stinge în bezna cosmică atotcuprinzătoare… Îşi va fi meritat destinul acest profanator de inefabil?