Scriitorii, criticii literari şi nedumerirea publicului
- 04-12-2015
- Nr. 801
-
Jan CORNELIUS
- OPINII
- 3 Comentarii
La Düseldorf, Berlin, Frankfurt, Viena sau în alte oraşe din spaţiul german, am asistat adesea la prezentări de cărţi, fie ca simplu spectator, fie ca moderator sau ca protagonist, fiind autorul cărţii prezentate. Lucrurile se desfăşurau de fiecare dată cam la fel: moderatorul oferea, preţ de cîteva minute, unele informaţii despre autorul invitat şi opera în cauză, apoi autorul de faţă îşi dregea frumuşel glasul şi începea să citească fragmente relevante din carte. Sau, mă rog, fragmentele în cauză erau citite în traducere, dacă nu erau scrise direct în germană. Şi după lectură, publicul sau moderatorul îi mai puneau o întrebare, două sau chiar nouă autorului, în funcţie de interesul şi de timpul rămas la dispozitie. Summa summarum: prezentarea autorului şi a cărţii făcută de către moderator sau uneori de-un critic literar dura vreo zece minute, apoi urma lectura autorului, care dura vreo oră şi, în final, mai rămînea vreo jumătate de oră pentru discuţii, pentru întrebări puse de public autorului, pentru exprimarea unor nedumeriri sau a unor laude etc. Desigur că există şi excepţii de la acest ritual, care duc uneori la rezultate mai mult sau mai puţin caraghioase. Am văzut, de pildă, pe-aici, autori vanitoşi care-şi depăşeau cu […]
M-as bucura sa aveti dreptate si ma bucur ca pe caciula dvs. nu-i nicio musculita. Nu am dat exemple negative- eu in ultimii le-am intalnit nu o data- pentru ca am vrut sa scriu un comentar cu caracter constructiv si nu destructiv. Cine are urechi de auzit, va auzi. Sau nu, c’est la vie.
nu e chiar asa, s-au mai inteleptit si criticii, au cam invatat „regula jocului”, nu se mai baga in seama, lasa autorii sa vorbeasca cu cititorii, incurajeaza lecturile din volume.
In textul Dvs. ati dat numai exemple pozitive. cum sunt autorii pusi in valoare de critici, care vorbesc atat cat trebuie… scurt si la obiect !
Poate ar fi trebuit si un exemplu de autor care este sufocat de criticul literar, la lansarile din Romania.
Si la FILIT si la FILB, si la Gaudeamus, si la Bookfest, criticii au masura lucrurilor, vorbesc cat trebuie. Autorul este pus in valoare cu asupra de masura.
Criticul care, invitat la o lansare, ocupa tot timpul doar cu vorbele sale este neprofesionist si necivilizat. Nu l-am intalnit.
Asteptam un exemplu contrar.
La ultima editie de la Gaudeamus, data fiind multitudinea de lansari, unii critici au si renuntat sa mai vorbeasca – sau au vorbit extrem de putin, doua-trei minute – tocmai pentru a oferi autorului prilejul sa fie in contact direct cu publicul.
Recitesc acum articolul si imi dau seama ca am facut o mica greseala, care de fapt nu afecteaza intru nimic continutul. La Filit prezentarea lui Kurkov a fost facuta de Marius Chivu , iar Luminita Corneanu l-a prezentat pe Jean Mattern. Am fost prezent la ambele evenimente si ambii mi-au ramas in minte drept prezentatori foarte buni care indreapta reflectorul asupra autorului si nu asupra lor insisi.