Vieţi învăluite în fum de ţigară

In the Mood for Love. Se fumează frumos în filmul lui Wong Kar-wai. Iar scenele în care camera urmăreşte fumul unei ţigări, filmat în slow motion subtil, aproape imperceptibil, sînt la fel de importante pentru atmosfera filmului ca şi o secvenţă narativă semnificativă pentru acţiune. La fel ca și Wong Kar-wai, Marin Mălaicu-Hondrari înţelege importanţa atmosferei unei poveşti dincolo de trama sa epică. Fumul poate da textúra unei imagini cinematografice. Dar intuiţia majoră în Războiul Mondial al Fumătorilor este legată de faptul că fumul şi fumatul contribuie, sporesc şi amplifică erotismul scenelor. La fel ca şi autorii de cinema, scriitorii (re)creează timp, marea miză a prozatorilor autentici este tocmai aceasta: de a „regăsi“/ reinventa timpul. Îmi vin în minte cuvintele lui Radu Petrescu: „Stările noastre de suflet sînt aparate optice defectate imediat după întrebuinţare“. Timpul nu este niciodată regăsit, cum ar spune Proust, nu recuperăm trecutul prin amintire, ci doar acel timbru luminos, „acea unitate ritmică pe care se desfăşoară imaginile noastre despre noi înşine“. Iar această unitate ritmică a timpului personal este redată în cartea lui Marin Mălaicu-Hondrari prin atmosferă, prin fumul care însoţeşte erotismul fiecărei secvenţe. Nu e pentru nimeni o noutate că trăsătura fundamentală a scrisului său […]