Nr. 802 (28)

„În cursul ultimelor luni referinţele la tehnocraţie au devenit din ce în ce numeroase.“ Nu este vorba de un citat din vreo publicaţie recentă, ci de propoziţia cu care îşi începea, în urmă cu 55 de ani, în 1960, marele politolog francez Jean Meynaud articolulQu'est-ce que la technocratie? (Ce este tehnocraţia?). Dezbaterea despre rolul şi locul tehnologiei în influenţarea deciziilor guvernamentale nu este deloc nouă. …

Analiza proiectului de buget pe 2016, lansată de guvernul condus de premierul Dacian Cioloş, a intrat în faza discuţiilor publice. Pe lîngă specialişti, îşi dă cu părerea te miri cine. Specialişti sau mai puţin. Inclusiv membrii Guvernului. Care, dacă nu citesc şi nu ţin cont de recomandările noastre – un abonament la Observator cultural la Palatul Victoria scutea premierul Cioloş de a fi pus într-o …

Zilele trecute s-a încheiat Festivalul Inter­na­ţional de Literatură din Bucureşti, un festival cu tradiţie, la care au fost prezenţi scriitori europeni şi autohtoni importanţi, ca György Dragoman, Burnhan Sönmez, Iván Repila, Adriana Bittel, Octavian Soviany sau Cosmin Perţa. Moderaţi de Adela Greceanu şi de Matei Martin, scriitorii din cele două seri au discutat despre sursele scrisului, despre tehnici de scriere, dar şi despre responsabilitatea de …

A FOST Regizori români la Festivalul Internaţional de Filme Scurte „Żubroffka“. În perioada 2-6 decembrie, a avut loc, la Białystok, cea de-a 10-a ediţie a Festivalului Internaţional de Filme Scurte „Żubroffka“. În competiţia pentru cea mai bună producţie de scurtmetraj din cadrul secţiunii „Fereastră către răsărit“, au fost selectate două filme româneşti: Dispozitiv 0068 (regia: Radu Bărbulescu, 2015) şi Tatăl nostru (regia: Sergiu Lupşe, …

Ne plîngem (cel mai) adesea de haos, de lipsa de semnificaţie a evenimentelor actualităţii şi mai ales de lipsa legăturii dintre ele, deci de lipsa de coerenţă a actualităţii, cînd, de fapt, tocmai de asta ar trebui în primul rînd să ne temem. Cînd evenimentele, „faptele“, încep să se alinieze şi să-şi răspundă, să comunice într-un fel sau altul, înseamnă că sîntem aproape pierduţi, deja …

Zăresc din depărtare maiestuoasa faţadă a Palatului Mihail – Muzeul de Artă al Craiovei. Mă apropii cu o evidentă emoţie. În dreapta clădirii – siluetele a două gigantice macarale. Ce semnificaţie are prezenţa lor? Clădirea de-abia s-a renovat... O fi aceeaşi „cestiune“ precum cea cu autostrada! Din fericire, nu! Lîngă elegantul edificiu în stil clasic se va ridica o prea modernă construcţie, în formă de …

Scriind despre imaginar – şi încă despre cel din Evul de Mijloc, medium aevum –, Laura Mesina promite o contribuţie într-un domeniu privilegiat. Pe aici a trecut Jacques Le Goff, cu ani în urmă, iar faptul că volumul lui, tradus curînd după Revoluţie şi în limba română, a făcut şcoală prin aceste părţi de lume nu poate decît să stîrnească mari speranţe. Sub acest aspect, …

Războiul Mondial al Fumătorilor (Editura Polirom, 2015) este un roman foarte aşteptat, de la un autor care şi-a strîns, în timp, un grup de cititori devotaţi, pe lîngă preţuirea profesioniştilor. Pornind de la acest roman, ale cărui capitole sînt legate prin fumul de ţigară al unor vicioşi împătimiţi, am discutat cu Marin Mălaicu-Hondrari despre începutul şi pauzele scrisului, despre capcanele pe care literatura le poate …

Revista braşoveană Astra. Supliment. Literatură, arte şi idei este una dintre puţinele reviste literare care s-au remarcat în peisajul nostru cultural prin calitatea conţinutului, dar şi prin formatul elegant. Din păcate, apare doar de două ori pe an, prea puţin pentru a fi mereu pe val cu tot ceea ce se întîmplă în plan cultural. Cu toate acestea, Dina Hrenciuc Pişcu, redactorul coordonator, reuşeşte să …

In the Mood for Love. Se fumează frumos în filmul lui Wong Kar-wai. Iar scenele în care camera urmăreşte fumul unei ţigări, filmat în slow motion subtil, aproape imperceptibil, sînt la fel de importante pentru atmosfera filmului ca şi o secvenţă narativă semnificativă pentru acţiune. La fel ca și Wong Kar-wai, Marin Mălaicu-Hondrari înţelege importanţa atmosferei unei poveşti dincolo de trama sa epică. Fumul poate …

Ani de cîine, o carte care trebuie citită în cîteva registre: psihanalitic, mitologic, filozofic, teozofic; disecţie – făcută cu obiectivitatea medicului legist ce-şi devansează opiniile politice, şi ele tratate sarcastic – asupra violenţei de turmă, stimulate de frustrări şi ambiţii, devastatoare pentru generaţiile germane ale anilor `20 - `50. Prin analiza instinctului agresiv ce izbucneşte atunci cînd găseşte teren prielnic, eruditul, estetul avangardist, pamfletarul Günter …

Există, pentru comunitatea pestriţă a scriitorilor, cititorilor şi editorilor din România, dar şi de peste Prut, două mari sărbători anuale, în jurul cărora se şi organizează, de multe ori, planurile editoriale. Este vorba despre tîrgurile de carte Bookfest şi Gaudeamus, care adună la fiecare ediţie sute de mii de vizitatori. În ciuda ploilor şi a agitaţiei politice, şi anul acesta am avut parte de multe …

După periplul meu românesc – cineva mi-a atras atenţia că „periplu“ înseamnă o călătorie pe mare, am răspuns: „Da, România mi-a apărut ca o mare, mereu agitată, mereu bîntuită de valuri“. Încerc să-mi trag sufletul în acest sfîrşit de săptămînă şi să scap de jet-lag. A încerca o trecere în revistă a celor trăite, a interpreta semne şi semnale, a re-gîndi zecile de conversaţii avute, …

Florin Dumitrescu e un artist al advertisingului dublat de un analist eficient al lui. Visul (postmodern?) al concilierii dintre artist şi burghez, dintre creativitatea subversivă şi pragmatismul comercial, şi-a găsit în el un reprezentant aparte. Filolog şi italienist trecut în 1995 la copywriting, textier al unor trupe rock de succes (de la Sarmalele reci la Direcţia 5 şi, mai nou, Phoenix), cu cîteva volume de …

„Lui Caragiale îi plăcea să imagineze cazuri unde hazardul seamănă a voinţă răutăcioasă, cînd fatalitatea capătă fizionomie perfidă.“ Paul Zarifopol   „La plus grande ruse du diable est de faire croire qu’il n’existe pas. (Cel mai mare vicleşug al diavolului e să ne facă să credem că nu există.)“ Baudelaire     Două dintre principiile care fac să funcţioneze lumea lui Caragiale şi care ordonează …

În seria de autor Julio Cortázar apare un nou volum. Axolotul. Povestiri cu cronopi şi glorii (Editura Art, 2015, ediţie integrală, traducere din limba spaniolă şi note de Mona şi Dumitru Ţepeneag), al patrulea, după numărătoarea mea, după Toate focurile, focul, Ocolul lumii în optzeci de lumi şi Cîştigătorii. Cum nu avem nici o notă asupra acestei ediţii şi nici alte explicaţii/informaţii despre actuala …

Născută la Bucureşti, Anca Visdei s-a stabilit mai întîi în Elveţia ca refugiat politic, unde şi-a luat doctoratul în Drept, lucrînd apoi ca asistent universitar la catedra de Drept Internaţional Public, de la Universitatea din Lausanne. Îşi va păstra pasiunea pentru teatru – studiase deja Regia, la Institutul de Teatru şi Cinematografie din Bucureşti –, urmîndu-le, după studiile de drept, pe cele de teatru, la …

Să începem prin a dăuna extazului inaugural (care probabil nu ţine de strategia de marketing, absent fiind, am impresia, din materialele de promovare a producţiei, dar este foarte prezent în reflectările ei de pe internet): nu, Foamea noastră cea de toate zilele nu este primul spectacol-cină din istoria teatrului românesc, măcar şi pentru faptul că, nu în negura istoriei, ci acum abia nouă ani (în …

Aflat la a patra montare la Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ (după Romeo şi Julieta, Medeea şi Lysistrata), regizorul grec Yiannis Paraskevopoulos a mers tot pe formula recitirii unui mare clasic şi a pus în scenă Pescăruşul de Cehov. Povestea bine-ştiută din Pescăruşul este înrămată într-un cadru metatextual, în care doi povestitori/regizori (Adrian Andone şi Cătălin Vieru, care şi-au construit excelent dublul rol), apelînd …

De la ediţia de anul acesta, Festivalul Internaţional al Teatrului Contemporan de Animaţie, organizat de Teatrul Ţăndărică, „Bucurii pentru copii. Spectacole de colecţie“, şi-a schimbat denumirea în ImPuls. Plin de dinamism interior, noul nume reflectă ambiţia directorului Călin Mocanu de a imprima o nouă direcţie mişcării de animaţie din România, una mai aproape de tendinţele teatrului pentru copii din lumea largă. Poveştile cu care toţi …

Cînd, în ultima vineri a lunii noiembrie, coboram dintr-un Regio aglomerat în Hannover Hauptbahnhof, mă gîndeam că atmosfera metropolei trebuie să fie una mai puţin relaxată decît acum trei ani, la o primă descindere în capitala Saxoniei Inferioare (Niedersachsen). Cu zece zile în urmă, pe 17 noiembrie, în Hanovra s-a dat semnalul de alertă teroristă. Din fericire, nu s-au repetat atrocităţile pariziene care terifiaseră iarăşi …

De vreo trei ani, sculptorul Tájo (Tási Ştefan Iosif) poartă în gînd ideea ca doi artişti români (Colta şi el), în baza unor afinităţi elective, să organizeze, împreună cu alţi doi din Ungaria, o expoziţie de grup, într-o galerie timişoreană. În fine, în 2015, Tájo a găsit un spaţiu pe cît de bine plasat în urbe, pe atît de potrivit sub aspectul configuraţiei, al simezei, …

La început am crezut cu toţii că e o întîmplare. Apoi, întîmplarea s-a repetat. Alina Cojocaru, balerina pe care o rîvnesc toate marile scene ale lumii, este invitată permanentă a Operei Naţionale şi revine destul de frecvent în premierele de balet de la Bucureşti. După încheierea unui spectacol cum a fost premiera DSCH-The Dream (compus din baletul DSCH, în coregrafia lui Alexei Ratmansky, pe muzica lui …

Teatrele (Theatres), imagini simetric-plonjante ale unor interioare de cinematografe din Statele Unite, reprezintă cea mai notorie serie de fotografii realizată de Hiroshi Sugimoto. Folosind o cameră cu burduf de 4 x 5 inch, un model vechi ce permite timpi de expunere nelimitaţi, Sugimoto execută un cadru de durata filmului proiectat pe ecran, singura sursă de lumină fiind proiecţia însăşi. Rezultatul este o imagine halucinantă, o …

Crochiu de Maria Foarţă   Gâsca hăituităCândva poetu folosea pana de gâscă trecu apoi la mina de grafit pe care-a-nlocuit-o cu tocu rezervor ca să se-mpartă asăzi între pixu cu pastă şi maşina de scris: e un profit într-asta e un rău greu de ieşit din tehnologica dilemă ce-i sigur e că încă se mai scrie pe când iertându-i gâştii penetu …

Voi folosi pînă la finalul acestei cronici-portret cuvîntul „fantassin“ cu sensurile atribuite de „autor de fantastică“, „explorator al fantasticului“, chiar „practicant al jocurilor fanteziei“; îl voi întoarce la sensul său propriu, pe ultimul rînd. Romanul lui Cosmin Perţa, În urmă nu mai e nimic (Polirom, Iaşi, 2015), apare deja controversat, sub explicaţii multiple, unele extra-literare, atît cititorilor specializaţi, cît şi publicului larg. Rîndurile care …

Bucureşti, Timişoara, Cluj-Napoca şi Baia Mare sunt cele patru localităţi din România care au fost alese pentru lista scurtă a oraşelor care candidează pentru obţinerea titlului de Capitală Europeană a culturii 2021. Anunţul a fost făcut vineri, 11 decembrie, de Steve Green, preşedintele juriului de experţi care evaluează candidaturile oraşelor, într-o conferinţă de presă care a avut loc la Biblioteca Naţională a …