Vitrinele national-comunismului (I)

Aparitia de noi programe urbane si arhitecturale in timpul regimului comunist din Romania (1949-1989) s-a produs in principal ca efect al schimbarii dramatice de lider comunist (Ceausescu inlocuindu-l pe raposatul sau mentor Gheorghiu-Dej in 1965) si, ca urmare a acestui eveniment, de orientare doctrinara din interiorul PCR. Noile „centre civice“ ale tarii sint efectul edificat al citorva cauze, care trebuie neaparat enumerate spre a intelege particularitatile arhitecturii comuniste de dupa 1965. Dar, mai ales, politicul trebuie invocat, dimpreuna cu cronicizarea regimului, pentru a da o anumita coerenta logica finalului „apoteotic“ al acestui proces, final reprezentat de demolarile masive din centrul Bucurestilor (450 ha) si de construirea in locul cladirilor vechi a centrului civic absolut (150 ha, dintre care un Bulevard al Victoriei Socialismului de 4,5 km si Casa Republicii, considerata inca a doua cladire din lume ca amploare, dupa Pentagon). Din punct de vedere al metodei de cercetare, a prezenta doar edificiile fara haloul de decizii politice, de discursuri si de legi, fara referintele la fenomene analoage de dinainte de comunism, ar duce doar la o intelegere trunchiata. Avem de-a face cu fenomene pluriforme, nu (doar) cu constructii, indiferent de dimensiunea sau aparenta lor. De asemenea, este dificil de investigat […]