Responsabilitate si destin

„Nu numai moartea transforma viata in destin; simpla relatare, transcrierea, daca nu si transfigurarea, de asemeni. Faptele maruntite si haotice se compun, insetate de sens. Fie si numai evocarea existentei produce, inevitabil, o selectie, esentializarea, care seamana cu cea a destinului. Moartea atitor intimplari pierdute, poate si a celor care, ramase, ingheata in cuvint, pentru a persista si reinvia nu se stie cind, instrainate, supuse altor fatalitati. A visa, a imagina, a prefigura un destin? Cit este de reala intilnirea dintre aceasta tulbure proiectie premonitorie si adevarul, in concretul viu al strazii?“ Fragmentul acesta, reprodus din Anii de ucenicie ai lui August Prostul (1979; 2005), concentreaza citeva dintre temele recurente in volumele semnate de Norman Manea, indiferent ca e vorba de proza sau de eseistica, de carti, interviuri sau articole aparute in Romania (inaintea plecarii sale definitive, in 1986) sau in lumea libera, in care autorul s-a autoexilat. Prin reflectiile sale pe marginea rolului si a responsabilitatii intelectualului in istorie, ca si prin meditatia asupra raportului intre memorie si destin, Istorie si identitate, Norman Manea se inscrie, alaturi de Czeslaw Milosz, Vaclav Havel, Adam Michnik, Peter Nadas sau Dubravka Ugresic, in categoria scriitorilor central si est-europeni care au transformat experienta […]