Texte de teatru nou
- 06-04-2006
- Nr. 315
-
Observator Cultural
- SUPLIMENT
- 1 Comentarii
E destul de greu de imaginat ca un actor dintr-un teatru de repertoriu din provincie (din Arad, mai precis) poate sa scrie un text de calitatea acestuia, cu atit mai mult, cu cit el n-a circulat in subtila retea a concursurilor si propunerilor de dramaturgie noua. Ceea ce ar putea sa insemne ca imaginatia noastra in materie de scriitura dramatica noua e destul de limitata. S-ar putea comenta mult despre influenta lui Beckett, a lui Asteptindu-l pe Godot, piesa citata deschis in Tot ce se da, despre tangentialitatea lui cu traditia teatrului absurd sau cu dramaturgia unui Dumitru Solomon, de pilda. Si mai usor s-ar putea vorbi despre spiritul caragialesc al textului, despre amestecul, in aspicul absurdist, de fatalism si tenacitate paguboasa, privita cu distantare si autoironie. Dar ceea ce s-ar putea spune cel mai bine despre piesa lui Ioan Peter e ca Tot ce se da vorbeste despre romani si sentimentul romanesc al fiintei: eterna dorinta de a fi oriunde altundeva decit aici, existenta ca un paratrasnet pentru ghinioane transfrontaliere si perpetua disponibilitate de a o lua mereu de la capat, fiindca intr-un final ceva tot se da pe gratis. Eventual un sut in fund. (I.P.)
Acelasi spectator/cititor, care v/a scris ca nu/i place dramaturgul Stefan Peca, va spune acum ca ati scos la lumina un text exceptional. Am citit piesa dlui Ioan Peter pe nerasuflate (in varianta tiparita)si am vrut sa va multumesc pt aceasta bucurie a lecturii pe care demult n/am mai incercat/o, in cazul unui text dramaturgic! Oricum, dincolo de preferintele mele in materie de dramaturgie, meritati toata consideratia pt Programul de promovare a pieselor romanesti noi. Felicitari si pt textul despre Radu Afrim si Gala uniter! Ii transmit si dlui Ioan Peter bucuria mea ca am facut cunostinta cu un dramaturg de mare forta.