Povestea unui carnetel de duduca

Despre proiectele lui un cristian, despre Biblioteca sa de poezie underground, despre carnetelele din colectiile „carmen“, „second-hand“ si, mai nou, „no name“, nu se poate sa nu fi aflat. Sint niste carticele in straie saracacioase, manufacturate, impartite gratuit tuturor amatorilor de poezie. Carti facute din foi trase la xerox si capsate, fara pretentii grafice. Pentru ca nu atit cartea ca obiect conteaza, ci textul dinauntru. Astazi, cind aproape toata lumea a incetat sa creada in poezie ca forma de expresie capabila sa atinga un public larg, cind se crede ca poezia e pe patul de moarte(cine mai citeste poezie in vremea manelelor), astazi cind poezia pare sa nu mai tina la export, cind multe librarii refuza sa expuna volumele de poezie (pe motiv ca nu sint vandabile), vine un cristian si zice: „Gresit! Poezia n-a murit, trebuie numai sa ajunga la cititori“. Si daca editurile cu patalama nu se agita prea tare (in afara de Cartea Româneasca) sa promoveze poezia, ba chiar scot niste tiraje infime, un cristian se agita, pentru ca a inteles un lucru foarte important: textul viu este cel care ajunge la cititor, nu obiectul de decor care sta pe rafturi prafuite. Si atentie!, carnetelele lui un […]