Pe povirnisurile lingvistice ale copilariei

In 1999, intr-un text aparut in editia romaneasca a renumitei reviste de literatura Lettre Internationale, Joachim Wittstock a fost intrebat, alaturi de numerosi alti prestigiosi autori, in legatura cu inceputurile creatiei sale scriitoricesti. Scriitorul sibian a raspuns, printre altele, ca in familia sa scrisul a apartinut „ocupatiilor obisnuite, cultivate frecvent de virstnici si tineri deopotriva“. in special tatal, cunoscutul scriitor transilvanean Erwin Wittstock (1899-1962), i-a deschis fiului „calea spre cuvint“. De la primele explorari intreprinse, inca de pe cind era adolescent in Brasov, in orasul medieval, strajuit de turnuri, ziduri si acoperisuri stravechi, a fost inconjurat „de ceea ce imi insusisem prin limba parinteasca, fie ca era vorba de perceptii clare, simple, fie de relatii ceva mai complicate. Vedeam zidurile, consolele […], recunosteam acoperisul in doua ape, versantul triunghiular, tabachera casei, tigla ca un solz imi devenise familiara ca si jgheabul si cocosul de vint“. Prin astfel de „insiruiri de cuvinte“ a invatat nu doar sa numeasca si sa inteleaga mediul inconjurator, ci a putut sa faca o prima incursiune in tainele limbii, accentueaza Joachim Wittstock, continuind sirul acestor ginduri, intr-un text autobiografic din 2000, intitulat Auf den Sprachhängen der Kindheit (Pe povirnisurile lingvistice ale copilariei). Si-a dat seama de […]