Un avocat al sperantei

Jean-Claude Guillebaud pledeaza pentru speranta. Iar speranta este greu de aparat astazi, dupa ce s-a vidat de substanta atitor orgolioase credinte si utopii. E chiar una dintre misiunile cele mai ingrate, intr-o epoca in care un profet postmodern ne anunta, nu demult, moartea istoriei. Deocamdata, intr-un eteric prezent, de aceasta moarte aparenta pare sa profite doar procesul mondializarii comerciale, „globalizarea“, cum i se spune, extinderea la scara planetara a aceluiasi sistem care isi dicteaza insidios regulile economice in toate sectoarele vietii sociale.Este noua utopie, dar nu ne entuziasmeaza deloc. Ea doar ne obliga sa credem in promisiunile unui mecanism care ar regla, chipurile, toate conflictele dupa principiile cererii si ale ofertei. Globalizarea a devenit un fel de metafizica mecanica, dar si o victorie absoluta a acelui capitalism pe care degeaba au incercat sa-l sape, cu mai bine de un veac in urma, citiva ideologi barbosi. Ei au esuat catastrofal si iata-ne resemnati (pentru inca un mileniu?) sa cautam virtuti, existente si inexistente, economiei de piata. Toata lumea are ochii atintiti pe graficele care indica ritmurile cresterii activitatii economice. Daca ele indica o puternica tendinta ascendenta se considera ca avem pofta de viata; daca nu, nu. Am cunoscut repede gustul noii […]