Portret en miettes

– Ireductibilul fapturilor lumii… „Tsinarult Psrietent E rindul meu sa ma-ntreb: de fapt, ce sint cuvintele? Putem vorbi cu temei de o «lume» a cuvintelor, mari rotunduri luminoase plutind deasupra lumii fapturilor, si dind rezonanta vorbirii noastre, care doar astfel accede la sens? Msait Sstiutorult Vrind-nevrind, acestei evidente nu putem decit sa ne supunem: exista o «lume» a cuvintelor; in ea ne nastem; in ea vietuim; in ea con-vietuim; prin ea si de catre ea sintem constrinsi. Exhalata, la obirsie, de lumea cea de toate zilele a fapturilor (fugar instapinite – in si prin faptul cunoasterii marginale, a quasi-nemijlocitei simtiri-cunoscatoare – pe propria lor identitate evanescenta), «lumea» Cuvintelor sfirseste prin a umple (tezaur de unitati insumate) cerul fragmentat al identitatilor separate si inerte. Conexiunile care aduna – pe planul lor propriu – aceste partes extra partes intr-un ansamblu necontradictoriu sint de tipul relatiilor de exterioritate: stratificari, subordonari neunificatoare, coordonari… TP Stiu: in numele Petru, umanitatea e un strat, «petreitatea» vine asa-zicind pe deasupra; in substantivul om, umanitatea e subordonata animalitatii, dar in vecii vecilor animalitatea si umanitatea vor face, acolo, doi, niciodata unu… MS ca in lumea cea adevarata, a carei nerostita unitate o zgiriem de zor cu cioburile de […]