Pactul de luciditate

Era simularii La Jean Baudrillard totul este paradoxal, devenind aproape o provocare. Caci, desi trece cel mai adesea drept sociolog ori filozof, parcursul sau academic este cu totul altul. De formatie germanist (este traducatorul lui Marx si al lui Brecht in franceza), Baudrillard se prezinta el insusi drept „teoretician“ sau „critic al postmodernitatii“. Cind initiaza, in anii saizeci, grupul si revista omonima Utopie, Baudrillard se inscrie intr-un demers de refuz explicit al gindirii stiintifice traditionale. Influentat de Barthes, va fi, ca si acesta, preocupat de subiectele cele mai diverse – de la obiectele de consum, la clonaj si afacerea Rushdie. Dar, spre deosebire de Barthes, postulatul lui Baudrillard este cel al eroziunii semnificatiei prin exces. Nici rationalism kantian, prin urmare, nici umanism liberal. Ci forta simulacrului, proliferarea autoreferentialului ca principiu fundamental al hiperrealitatii. Nu mai sintem, prin urmare, in logica semiotica a lui Barthes, ci intr-o logica noua, cea a sistemului simbolic, cu tot ceea ce presupune el: schimbul ratat sau imposibil, principiul Raului, imperialismul Binelui, comunicarea in masa etc. Notorietatea lui Baudrillard ajunge sa fie, astfel, mai puternica decit locul pe care il va ocupa, de-a lungul anilor, in institutiile franceze. Publicat de Gallimard, va trece, in anii optzeci, […]