„Dar, în acest echilibru respingător al societăţilor, nu seismul are importanţă, ci deriva – lentă, contorsionată şi îngreţoşată – a ideilor.“ Anonim (secolul al XX-lea) „Crise sans précédent“ este una dintre formulele pe care le-a generat Mai ’68. În spaţiul francez, ea trimite imediat la o criză istorică, în sensul tare al expresiei (apropiat de cel dat …
Cartea lui Jacques Maritain din 1936, Humanisme intégral, a devenit, intr-un timp fulgerator de scurt, referinta unor generatii intregi de filozofi crestini. Lucrul se datoreaza, desigur, continutului propriu-zis al cartii si deschiderilor acesteia, dar si citorva detalii biografice, intre care angajamentul dreyfusard din tinerete, apropierea de Maurras, pina la condamnarea militantismului din Action française. Este de inteles, prin urmare, ca Fondane acorda o mare atentie …
Sa te nasti in Moldova, in blinda, in dulcea Moldova... Si sa sfirsesti in cuptoarele de la Auschwitz. Sa te nasti in Moldova, in mireasma atitor podgorii si livezi, in murmurul Bistritei si al Ozanei... Si sa sfirsesti in flacarile si fumul de la Auschwitz. Sa te nasti in Moldova, in blinda, in dulcea Moldova: – Nu stiu altii cum sint, dar eu, …
„Realitatea“ pe care o exploreaza literatura lui Mircea Horia Simionescu refuza formularitatea imediata, este investigare a livrescului, unde nimic nu rezista verbalizarii. Cu alte cuvinte, nu o „deductie a realitatii din realitate“, sa spunem, precum la Ponge, ci un mod de a accede la constructii, la practici discursive, la entitati inchise in ele: un efort de obiectivare, o „poetica“ in proximitatea nemediata a antecedentelor livresti, …
Piatra de incercare, recuperarea lui Benjamin Fondane in cultura romana este, inainte de toate, revansa Verbului si a Sensului. Caci ea trimite la un topos-geopolis, la rupturi, fragmentari, dar si regasiri, (re)impliniri: a alege cuvintul la sursa si a reface itinerarul unei voci, care sa nu fie nici pathos, nici calatoria destinsa printre manuscrise si circumstante. Litera textelor lui Fondane apartine ordinii evenimentelor: este …
La ce bun poezia in aceste timpuri ale unei culturi „culturale“? Intreaga opera teoretica a lui Michel Deguy – de la filozofie la studii critice sau dialoguri – este o incercare de a raspunde la aceasta intrebare. Ea pune problema ratiunii ardente: credinta ca poezia poate fi salvata de toate instantele ad hoc, imperative, obiective, patologice, care o reduc la rangul de forma inofensiva cu …
Daca ar fi sa alegem un cuvint pentru fiinta Dumitru Tepeneag, acesta ar fi transparenta. In sensul imediat, el presupune o onestitate funciara, absenta oricarei urme de ambiguitate in relatiile cu ceilalti ori fata de sine. Intr-un sens mai elaborat, este virtutea cardinala: a alege libertatea si a raspunde asteptarilor, indoielilor, provocarilor celor din jur cu aceasta libertate. Dialogul de fata sta sub semnul libertatii: …
René Rémond ocupa, in spectrul filozofiei politice franceze, un loc cu totul special. Cartea sa, La politique n’est plus ce qu’elle était, analizeaza lucid aceasta exceptie franceza care este persistenta, dupa prabusirea comunismului real, a unei stingi extreme influente si pline de verva, cu greutate si continuitati discursive, mentale, culturale. O radicalitate politica insotita, adesea, de texte-program, opuri savante, figuri emblematice (Alain Badiou, Étienne Balibar). …
In mod straniu, de citeva zile incoace, singura ratiune a vietii mele este redactarea... jurnalului vietii mele. Pe scurt, caut sa extrag grandoarea din zero, printr-o descriere-zero; or, cum zero nu poate fi descris – nu exista –, descrierea mea se reduce, cel mai adesea, la simpla descriere a tentativei de a scrie zero. O permanenta tautologie, un cerc vicios, a carui imagine cu …
Timpul trecut nu este sursa de viata decit pentru cel care il retraieste mereu intr-o tisnire straluminata, o fulguranta epifanie... (Louis-René des Forêts, Ostinato, Paris, Gallimard, 1997). Literatura Marianei Sora deruteaza, surprinde cititorul. Sint, in romanul Marturisirile unui neispravit (Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1999), in memorii (O viata in bucati, Editia a II-a revazuta si adaugita, Bucuresti, Editura Fundatiei Culturale Romane, 2001) …
Intr-o ambianta haotica si tensionata, odata cu alegerea presedintelui Lech Kaczynski, ofensiva ultraconservatorilor pare sa fie deopotriva reflexul si consecinta unei frustrari – a anilor de comunism si a vidului politic survenit din discreditarea Aliantei democratice de stinga (SLD), care guvernase intre 2001 si 2005 (si din care si-a facut aparitia presedintele Aleksander Kwasniewski). Cind, in toamna lui 2005, conservatorii cistiga legislativele in fata …
Toata agitatia electorala, propagandistica si circumstantiala nu trimite, in mod necesar, la o expresie pozitiva a democratiei. De altfel, de la ciobanul fara oi (José Bové), la diva fara voce (Ségolène Royal) ori la extremistul fara zvastica (Jean-Marie Le Pen), toti candidatii sint, in genere, impartiti intre inalta stima pe care o au pentru ei insisi si obligatia de a frecventa, vreme de citeva saptamini, …
Era simularii La Jean Baudrillard totul este paradoxal, devenind aproape o provocare. Caci, desi trece cel mai adesea drept sociolog ori filozof, parcursul sau academic este cu totul altul. De formatie germanist (este traducatorul lui Marx si al lui Brecht in franceza), Baudrillard se prezinta el insusi drept „teoretician“ sau „critic al postmodernitatii“. Cind initiaza, in anii saizeci, grupul si revista omonima Utopie, Baudrillard se …
Ars amatoria: aici trebuie cautat intelesul filozofiei lui Mihai Sora. Nici constringeri, nici injonctiuni profesorale, nici reflexe jargonizante. O lectie in care lipsesc instructiunile despre „performanta“, „cariera“, tot ceea ce alcatuieste exterioritatea impudica a unui ridiculum vitae. Nimic din invatatura lui Sora nu va fi, prin urmare, vreodata legat de o obligatie (sistemica) oarecare. intr-un anume sens, toata filozofia sa sta in gestul acesta: intr-o …
„Doara oameni sintem, si ca atare sub steaua trecerii vietuim: homines viatores“ (Clipa si timpul, p. 17). Trecerile lui Mihai Sora nu sint nici instrainari, nici retrageri. Sint feluri pasionate de a fi si de a trai: nu in sine, ci cu celalalt. Treceri-impreuna, a-sadar, chiar si atunci cind drumul se ingusteaza si nu mai poti inainta decit in sir indian. Dialogul este, la Mihai …
„Travailler, c’est mourir un peu...“ Alexei Grigorievici Stachanov (apocrif) Preambul in analizele sociale care recurg la cercetarile de teren, ceea ce poate descumpani este tocmai faptul ca, pe masura ce intri in detaliile unei anchete, toate instrumentele incep sa se fragilizeze, argumentele se subtiaza, este aproape imposibil sa emiti o judecata care sa nu aiba aerul (diafan) al unui truism. Tocmai de aceea asemenea …
Am inceput acest dialog cu profesorul Daniel Delas in iunie trecut, la citeva zile dupa ce Michael Riffaterre se stinsese, in locuinta sa din New York. Stiam ca il tradusese in limba franceza, dupa cum stiam si ca fusesera, vreme indelungata, apropiati. M-am gindit atunci ca, din prietenia aceasta care a legat doi oameni insemnati, un tinar aflat inca pe bancile scolii ar avea, poate, …
Chaque début de phrase peut présager de la suite. Mais il n’est pas tout. Il faut y mettre du sien et tacher de comprendre. S’y arrêter pour de bon, si cela en vaut la peine. Michel Serres Ceea ce surprinde comentatorii operei lui Jean-Claude Guillebaud, fie ca ei se afla in empatie cu acesta sau nu, este un dispozitiv special al enuntarii, intrucitva paradoxal. …
Draga domnule Jean-Claude Guillebaud, vorbiti adesea despre un anumit decalc al bunei constiinte, al spiritelor acestora care se grabesc sa-si strige revolta, oroarea in fata nefericirilor lumii, a nedreptatilor de tot felul etc. Nu este, oare, aici o consecinta naturala a „Imperiului Binelui“ si un efect discursiv a ceea ce presupune acest imperiu? Ma gindesc si la fraza, celebra de altfel, a lui Baptiste-Marrey: „Feriti-va …
Nascut la Alger, in 1944, Jean-Claude Guillebaud face studii de drept si de criminologie in Franta, consacrindu-se, ulterior, jurnalismului si scrierii. Din 1965 devine mare reporter pentru cotidianul Sud-Ouest, unde va fi, din 1986, editorialist permanent. in 1972 intra in redactia ziarului Le Monde, ca reporter de razboi, aflat pe fronturile din Vietnam, Iran, Etiopia, Israel, Liban, iar, din 1989, la revista Le Nouvel Observateur. …
