Calatorie la Haga

Cind am ajuns la Rochelle, marti, saptamina trecuta – eram acum in februarie –, ma deranja din ce in ce mai tare ochiul drept si cu un gest reflex, regulat nu incetam sa incerc sa alung un nor usor pe care credeam ca-l aveam neincetat din fata mea si care ma impiedica sa citesc sau sa scriu si care nu inceta sa ma oboseasca. Incepuse cu citeva zile mai devreme, fara sa-mi pot aminti cu exactitate debutul, prima manifestare, nu cred. [Cititi integral articolul in Observator cultural 117]