Civilizaţia mesopotamiană

Mesopotamia antică reprezintă un triunghi de aproximativ 240.000 km pătraţi. Frontierele politice moderne ale acestui triunghi se află între Siria şi Irak, care ocupă cea mai mare parte, atingînd şi părţi din Turcia şi Iran. Aceste frontiere sînt recente şi, în realitate, regiunea formează o singură mare unitate geografică – văile celor două mari fluvii: Tigru şi Eufrat. Putem să o numim „Mesopotamia“, deşi această denumire, atribuită în Antichitate de istoricii greci, este puţin restrictivă pentru că înseamnă „patria dintre fluvii“. În funcţie de perioade istorice şi mode, această civilizaţie a fost numită „caldeeană“, „asiro-babiloniană“, „sumero-akkadiană“ sau „mesopotamiană“, dar este vorba despre acelaşi unic fenomen. Profund înrădăcinată în preistorie, a înflorit în zorii istoriei şi, în ciuda numeroaselor convulsii politice şi a amestecurilor repetate de sînge străin, a rămas extrem de stabilă timp de aproape trei mii de ani. Centrele pe care le-a creat şi care au strălucit în tot Orientul Apropiat au fost oraşe ca Ur, Uruk, Kish, Nippur, Babilon, Assur şi Ninive, toate situate pe Tigru sau Eufrat, sau pe braţele Eufratului, în interiorul Irakului de azi. Georges Roux – La Mesopotamie, éditions du Seuil, 1995   – Scrierea S-au emis mai multe ipoteze cu privire la originea […]