„Sînt polonez, pentru mine teatrul este revoltă“

În ultimul timp, montezi peste hotarele Poloniei. Să-l cităm pe George Banu: „La fel ca orice romantic, Warlikowski păstrează o relaţie ambivalentă cu ţara sa natală. […] Deşi nu-l mulţumeşte, n-o părăseşte. Este fiul ei“. Aşa să fie? Ca artist, m-am născut la Paris. Către Polonia am făcut drumul invers – cunoşteam lucrări de Brook, Strehler, Bergman, nu şi operele clasicilor polonezi. Cît pe ce să ratez examenul de admitere la facultatea de regie, despre Grotowski auzisem de la Peter Brook. Se speculează pe seama originii mele: indiscutabil, sînt polonez, la Varşovia edificăm un teatru adevărat – Teatr Nowy. Spectatorul de acasă îmi lipseşte, peste hotare montez operă, teatrul e în Polonia, dacă jucăm mai mult în turnee e fiindcă n-am avut scenă proprie… Proiecte concrete? În aprilie-mai 2009 – un mix, Orestia după Eschil, Alceste după Euripide şi Apolonia de Hanna Krall. Va urma, în martie 2010, Un tramvai numit dorinţă de Tennessee Williams, coproducţie cu teatrul parizian Odéon, cu Isabelle Huppert (Blanche) şi Andrzej Chyra (Stanley Kowalski). Istoria vizează şi emigraţia poloneză – se va juca în franceză, subtitrat în poloneză. Sînt fructul tradiţiilor poloneze, mă bîntuie îndoielile şi complexele generaţiei mele… Regimul comunist a distrus sensul vieţii, […]