Degetul care arată luna

Deopotrivă apreciată de critică şi de publicul larg, remarcabila prozatoare şi eseistă poloneză Olga Tokarczuk încîntă prin talentul său înnăscut de narator, cît şi prin profunzimea introspecţiilor psihologice şi ontologice. Romanele sale – dintre care cele mai importante au fost traduse şi în limba română – au fost distinse cu multe premii, printre care Premiul Societăţii Poloneze a Editorilor de Carte şi prestigiosul Premiu NIKE.   Conştientizarea propriei limbi, cu toate calităţile, avantajele, dar şi cu toate limitările şi ciudăţeniile ei, seamănă cu efectul unei psihanalize de lungă durată. Limba dezvăluie bagajul pe care nu doar ca scriitori îl purtăm – pur şi simplu din acelaşi motiv pentru care ne-am născut într-un anumit loc, timp şi formă, şi nicidecum din pricina propriilor păcate sau merite. Aşadar, într-un anumit sens, limba reprezintă un destin literar. Este totodată limpede faptul că, în limbă, numai într-un anumit grad putem fi noi înşine (iar „a fi noi înşine“ pare să fie un postulat crucial al culturii noastre), căci, în mare măsură, ne plecăm în faţa a ceva ce este mai măreţ, mai puternic decît noi şi asupra căruia nu avem nici o influenţă. Nu e deloc de mirare că filozofii au renunţat în ultima […]