Scrisoare de la Jennifer Lacey

Dragă cititorule, Săptămîna petrecută în Bucureşti a fost foarte utilă pentru mine, din mai multe puncte de vedere. Întîlnirile grupului nostru cu ceea ce numeşte „comunitatea“ din Bucureşti au generat discuţii (despre artă) care se numără printre cele mai interesante la care am participat în ultima vreme. În tot acest timp, am avut un proiect personal secret. Am încercat în permanenţă să-mi adaptez exprimarea în funcţie de abilităţile remarcabile de vorbitoare ale Bojanei C., pentru a putea comunica cu ea. A fost extrem de distractiv, o adevărată provocare, şi m-a ajutat să mă dezmeticesc. A devenit evident faptul că tind să mă complac într-o exprimare ambiguă. Pentru motive în totalitate onorabile, încerc de multe ori să spun ceva fără a afirma. Vorbesc în jurul subiectului pînă cînd acea zonă se defineşte prin mişcarea graniţelor sale. Acest procedeu funcţionează destul de bine în multe situaţii şi probabil că nu voi renunţa la el. Totuşi, fiind confruntată cu certitudinea cuvintelor Bojanei, m-am gîndit că „acest fel de a vorbi ar putea ascunde o generozitate proprie“. Există un risc în a adopta o poziţie bine definită. Ai putea să te abaţi cu mult de la adevăr. Iar apoi cineva îţi va atrage atenţia. […]