Teatrul Naţional Tîrgu-Mureş: 50 de ani de interculturalitate

  • Recomandă articolul
Dacă vom fi întrebați   Franz Kafka n-a apucat să afle ce mare scriitor a fost, Van Gogh a murit fără să știe că a fost genial, Brâncuși nu este nici astăzi pe „raftul potrivit“ la el în țară. Teatrul, ca și viața, nu are timp pentru aprecieri. Odată cu lăsarea cortinei, obiectul artistic dispare. Înregistrările, fotografiile, cronicile sînt doar niște reflexii ale unei creații care nu mai există. Dar ceva rămîne totuși în noi: amintirea gesturilor, a accentelor, a clipelor. Nevoia de teatru. Și întrebările posterității, despre un trecut nu întotdeauna dezvăluit în întregime. Primul spectacol jucat în limba română acum 50 de ani, la Palatul Culturii din Tîrgu-Mureș, a fost o piesă a lui Dorel Dorian: Dacă vei fi întrebat. Spectacolul pledează pentru „un climat sănătos de creație în comun“ – sau cel puțin așa scria cotidianul Steaua roșie, „fluierașul“ Partidului Comunist. Nu e greu să devii nostalgic, dar titlul cu nuanțe patetice te trezește la realitate. Și totuși, să-l luăm ca atare. Dacă voi fi întrebat ce am făcut pentru a descoperi adevăruri contemporane prin forme teatrale, ce am făcut pentru profesionalizarea actorilor, ce am făcut pentru stimularea regizorilor, pentru crearea valorilor, pentru aducerea publicului la teatru, […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12884 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }