Un bilanţ îndoielnic
- 18-12-2015
- Nr. 803
-
Cristian PÎRVULESCU
- Editorial
- 1 Comentarii
La noi, anul 2015 a început ceva mai devreme, pe 16 noiembrie 2014, odată cu victoria în alegerile prezidenţiale a lui Klaus Iohannis. Anul s-a încheiat, de asemenea, mai devreme, atunci cînd primul ciclu al mandatului noului preşedinte se termina, pe 4 noiembrie 2015, odată cu demisia premierului în funcţie, fostul contracandidat în alegerile prezidenţiale, Victor Ponta. Şi, tot în noiembrie 2015, s-a consumat şi etapa indignării după ce manifestaţiile survenite ca urmare a accidentului tragic de la Clubul Colectiv au dus nu doar la demisia guvernului Ponta (cum se mai întîmplase în februarie 2012, cînd prima mişcare a indignaţilor produsese căderea guvernului Boc), ci şi la instalarea unui guvern prezidenţial. Între cele două date, România a rămas prizonieră modelului politic al coabitării dintre preşedinte şi premier, care marcase deja cele două mandate prezidenţiale ale lui Traian Băsescu şi dusese la o instabilitate politică cronică (două suspendări ale preşedintelui, în aprilie 2007 şi iulie 2012, două moţiuni de cenzură votate în Parlament, în octombrie 2009 şi în aprilie 2012, instabilitatea sistemului de partide etc.). Primul ciclu al preşedinţiei lui Klaus Iohannis a stat sub semnul coabitări: mai întîi al unei coabitări de catifea, în care relaţia dintre preşedinte şi premier […]
Mă întreb dacă politicienii și consilierii acestora învață ceva dintr- ,, Un bilanț îndoielnic,, solid argumentat.
Am citit pe ,,allemagne.blog.lemonde.fr.,, din 16 dec. 2015 (de FREDERIC LEMAITRE) ,,Germania de mâine văzută de Merkel,, . 11 puncte de referință proiectează Germania, la ea acasă și în lume, pentru următorii 25 de ani.
În timp ce politicienii români joacă leapșa sau șotronul pe cheiurile Dâmboviței pe banii cetățenilor, .
Proiecte politice de țară pe termen lung ? Nici măcar unul, care să țină de la ,,pusul porumbului la tăiatul cocenilor,, .
Ceva mai constanți au fost Dl. Președinte Johanis și dna Gorghiu cu demiterea lui Ponta, de la cântatul cocoșilor până la ceasurile de taină. Dar, mă îndoiesc că a fost un ,,proiect de țară,, .
Un prozator, dramaturg, (dezin) formator de opinie, regizor, fost pionier sau utec-ist, ar purtea scrie o piesă de teatru sau să facă un film pe tema ,,România lucrului prost început și (foarte) prost terminat,, .
Ce pretenții de ,,proiect de țară,, să am de la oameni care, în urmă cu 25 de ani, făceau temenele secretarilor de partid din fabrici pentru a obține un apartament cu două camere la oraș iar acum, după ce au prins o brumă de bani, s-au lipit de parlament ca marca de scrisoare sau ca lipitorile de gleznă.