Alexandru Vlad, în „clubul select“ al marilor prozatori

Într-un an foarte bun pentru romanul românesc contemporan (au publicat romane Cristian Teodorescu, Mircea Cărtărescu, Octavian Soviany, Radu Ţuculescu, Ion Iovan, Radu Aldulescu, Marin-Mălaicu Hondrari, Cosmin Perţa, Petru Cimpoeşu), aş dori să închei acest 2015 oprindu-mă asupra unui prozator ardelean (optzecist) la care ţin foarte mult, un prozator care a dispărut dintre noi – brusc şi prematur – în martie anul acesta: Alexandru Vlad. Autor, în 2011, al unui roman rural copleşitor, Ploile amare – aflat, cu siguranţă, pe „lista scurtă“ a celor mai bune romane din postcomunism –, revenit în 2012 cu volumul de proză scurtă Măsline aproape gratis şi în 2014 cu antologia de proză scurtă (realizată de scriitor) Cenuşă în buzunare, lui Alexandru Vlad i-a apărut, din păcate postum, anul acesta încă un roman, Omul de la fereastră (Editura Charmides). Omul de la fereastră, un roman dens, un roman în straturi – scris în ani de zile, în ritmul acela lent, tăcut, de acumulare, specific prozatorului ardelean – vine să concureze serios reuşita din 2011 a Ploilor amare – dar în cu totul altă notă, de-a dreptul surprinzătoare: un roman citadin şi introspectiv (în vreme ce Ploile amare era un roman rural, descriptiv), într-o anumită măsură camilpetrescian […]