DE-CLIC(K)/ATELIER DESCHIS. Necrotopia-capitală culturală şi mutarea la mall

Oraşul Bucureşti a devenit o fabulă materială, adică în acelaşi timp o metonimie şi un simbol al realităţii româneşti postcomuniste (postrevoluţionare) în ansamblul ei. Scurt spus, dacă vreţi să înţelegeţi perfect România, poftiţi la Bucureşti: centrul oraşului-capitală, adică al oraşului-centru al ţării, este în curs de evacuare pe motiv, pur şi simplu, de deconstrucţie. Căci dacă în Occident deconstrucţia desemnează un concept şi o metodă filozofice deja clasice, canonice, la noi ea are un sens trivial material, fizic. Pur şi simplu, după un sfert de veac de tranziţie de la capitalismul negru al comunismului roşu la capitalism pur şi simplu (dar pe aceeaşi linie periferică, în care depărtarea de metropole, adică de norme, fără a însemna neapărat colonizare, transformă un neajuns într-o şansă, într-o marjă în plus de libertate şi de dereglementare, adică de sălbăticie „cultivată“) – un capitalism care poate părea cenuşiu, cînd nu este el însuşi roşu, oricum nu verde –, după un sfert de veac de libertate şi restructurare, aşadar, Bucureştiul este fix ca acum aproape patru decenii, adică imediat după marele cutremur din 1977: zguduit, zdruncinat, laisser-faire-ismul „liberalismului“ românesc însemnînd înainte de toate a lăsa „natura“ (în primul rînd pe cea „umană“) să-şi reintre nestingherită în […]